Turcia și turcii – ep. 1 (Istanbul)

Despre Turcia și toate câte-i aparțin, numai de bine!

Lire turcești

Lire turcești

N-am mai scris ceva de ceva timp așa că, salutări, ție, cititorule (dacă există cineva care să citească rândurile următoare).La începutul lunii august am fost, împreună cu doi prieteni, într-un Youth Exchange, în Eceabat, Turcia. Să încep cu diferențele evidente care au început încă de la plecarea din București către Istanbul.

 

[Poți vedea câteva poze la finalul articolului]

Autocarul care ne-a dus, după un drum de (doar !!! ) 12 ore pe tărâm turcesc, a aparținut unei companii turcești. Eee, ideea sună cam așa: ‘băieții’ ăștia au în autocar o hostessă (ce-i frumos și lu’ Dumnezeu îi place: o domnișoară brunetă, pe cât de frumoasă, pe atât de serviabilă – româncă). Ce a făcut domnișoară despre care vorbim, tot drumul până la Istanbul ? „Mai doriți ceva? Un suc ? O cafea, un ceai ? Prajituri ?”. Exact ca în avion, toate din partea casei. Condițiile aduceau destul de bine cu AirFrance, dar limba de lucru, din fericire era ‘de acasă’.

Hm… cum stă treaba la noi ? N-are rost să fac o paralelă nici între ei și cele mai bune companii de transport de la noi (avem așa ceva?! ); ce să mai vorbim de nea’ Rică, șoferu’ de pe ‘rata’ ce face legătura între orașul meu natal și satele din jur: „Urcă mamaie mai repede, că n-am toată ziua să stau după tine! Și ce dacă nu ai loc pe scaun?! Stai în picioare sau poți să mergi pe jos, la vârsta ta, 50 – 60 de km nu-i chiar așa mult!”

Revenind cu gându’ la prietenii mei turci, trebuie să mai adaug că, o dată intrați în Turcia, am oprit la un restaurant unde aceeași băieți simpatici (fară pic de ironie!) ne-au plătit inclusiv o ciorbă: ” Mănâncă, fratele meu, tu nu plătit nimic, eu plătit la tine ! ” mi-a spus zâmbind unul dintre șoferi.

Am ajuns în Istanbul undeva în jurul orei 4 noaptea; Să căutăm hotel până mai spre dimineață când urma să vizităm orașul ? Nici vorbă; oamenii aștia știu să își păstreze clienții:

– Fratele meu, noi avut loc pentru voi, aici la firmă, voi dormit câteva ore, după mers vizitat Grand Bazar; vizitat tot ce vrut voi.

– Și cu bagajele, cum facem, am vrea să ne plimbăm fără ele…

– Fratele meu, tu lăsat bagaje la firm’, venit după plimbare, luat tot și plecat la Otogar (autogară), eu mers ajutat la tine, tu știut să ajungi acolo ?

– … o să ne descurcăm

– Nu problem. Eu dat la tine indicații, dat la tine număr de telefon și tu suni la mine dacă sunt problem’.

Zis și făcut; Am dormit la firmă. Au paturi în sediul firmei, special pentru cei care vină să facă ‘afaceri’ Turcia – România (aur, argint, parfumuri și cei mai știu ai noștrii să aducă de acolo aici); așa că, ne-am odihnit până pe la ora 8 – 9 dimineață.

Primul impact cu lumea lor ? Primele reacții, ce mi-au/ne-au sărit în ochii ?

NAȚIONALISM dus la cele mai înalte limite; steaguri cu semiluna din 2 în 2 metri, pe stradă. Simbolurile Turciei imprimate pe clădiri, pe vapoare, pe tricouri, până și pe șervețele din restaurant ! [iar eu, nu pot decât să admir asta: ‘Bravo bă ‘băieți’ !].

Am plecat de undeva din zona Universității Laleli, fiind la doar 10 – 15 minute de Grand Bazar. Timpul pe care îl aveam în ‘capitala’ Turciei, era destul de scurt ( 8 ore pentru un oraș cu aproape 14 milioane de locuitori și o suprafață de aproximativ 5300 km pătrați), așa că am alergat (la propriu) către toate obiectivele turistice pe care le aveam notate de acasă.

Am văzut Catedrala Sfânta Sofia, Moscheea Albastră, și cum era și normal, am făcut câteva zeci de poze. Recomand o plimbare la întâmplare pe una dintre străduțele care duce spre mare, peisajul este cel puțin fenomenal. Aceeași mare, aceeași strâmtoare, dar o altă imagine la fel de memorabilă o puteți admira și din parcul Gülhane, din zona muzeelor de arheologie. Ca tot românu’, ne-am mirat o dată, de două ori, etc., ajutându-ne de clasicile replici admirative „ai să-mi bag… cum arată!” și „fu*u-i mama mă-sii, ce au ăștia! ” după care am mers mai departe către Grand Bazar.

Aici ? Hmm, aici e un exemplu demn de urmat pentru orice comerciant. Totul este negociabil, absolut tot! Dar dacă nu îți place atitudinea de genul „doriți ceva? ce căutați ? ” din piețele românești, atunci Grand Bazar o să fie un adevărat coșmar ! Oamenii ăștia te țin de mânuță (de multe ori la propriu) te invită în magazinele lor, te servesc cu un ceai/cafea și bineînțeles te conving să cumperi. E un sistem în care toată lumea e fericită. Tu ai plătit mai puțin decât te-ar fi costat la tine în țară, el a vândut mai scump decât dacă un conațional cumpăra același produs. Tu ai băut o cafea turcească, el/ea a mai învățat 1 – 2 cuvinte în limba ta.

Un sfat prietenesc, atunci când vine vorba de a-ți achiziționa ceva: refuză orice ți se oferă, dar lasă impresia că ești interesat;  prețul o să scadă chiar și cu 50%.

O să fii surprins de faptul că oamenii ăștia știu câte un ‘mulțumesc’ și ‘bună ziua’ în mai toate limbile pământului; să nu mai vorbim despre cifre. Nu i-am întrebat în chinează dar cu siguranță știu în română, italiană, spaniolă, engleză, franceză, etc… majoritatea dintre ei.

Deasemena, au afaceri destul de des cu români și destul de mulți dintre ei înțeleg limba română, așa că nu înjurați cu gândul că nu o să înțeleagă [ba din contră, o să vă răspundă și răspundă, credeți-mă pe cuvânt!].

Dacă aveți drum și printr-un alt oraș în afară de Istanbul, vă recomand să cumpărați suvenirurile din oricare altă parte decât din ‘capitală’, unde, logic dar și practic, sunt mai scumpe.

Ca să punem punct la subiectul Grand Bazar, vă recomand să vă cumprați ceva haine, chiar dacă sunt imitații ale unor mărci cunoscute, materialul este de calitate superioară, de cele mai multe ori fiind bumbac 100%. Vă puteți da seama după mirosul specific. Eu mi-am luat o cămașă din bumbac 100% cu doar 10$ și câteva tricouri cu doar 5 lire turcești, bucata (aproximativ 2.3$/bucată), o imitație (foarte bună) de parfum (ȘOC: persistă) cu doar 10$. Prețul la parfum a plecat de la 100$ așa că fiți atenți la ce negociați.

Un alt obiectiv, nu foarte bine cunoscut de turisti, pe care TREBUIE să îl vedeți este Yerebatan Sarayı Basilica Cisterna (cunoscută și sub numele de Palatul scufundat). Scopul acestei construcții era acela de rezervor pentru apă potabilă, aici fiind colectată apa de ploaie. Arhitectura din interior este cel puțin impresionantă. Construcția este una dintre cele câteva sute de astfel de cisterne aflate sub Constantinopol. O dată intrat aici o să pășești într-o altă lume. Arhitectura formată din 336 de coloane din marmură, muzica meditativă cu accente orientale, peștii pe care îi poți admira de pe podurile din interior și temperatura scăzută, alături de o umiditate (mai mult cât perfectă dacă faceți excursia pe perioad verii) te trimit către o stare de meditație, către o liniște interioară. Diferența dintre agitația de la suprafață și liniștea de aici este ca de la cer la pământ. Un singur cuvânt: merită!

Un alt lucru pe care mi l-am dorit încă de mic, și pe care îl puteți face în Istanbul: să ajungeți, la propriu în Asia. Nu e nici greu nici scump. Așa cum noi folosim metroul în București așa se circula la ei cu vaporul. Te costă 3 lire turcești ca să traversezi pe malul asiatic al Istanbulului și călătoria durează undeva la 20 – 30 de minute. Încă o dată: merită! Strâmtoarea Bosfor este traversată anual de mai bine de 56.000 de nave. Vă dați seama cum arată traficul naval acolo ? Unde mai pui la socoteală că nu există semafoare și nu cred că folosesc regula priorității de dreapta. Dar lăsând gluma de-o parte, e ceva ce nu trebuie să ratați dacă ajungeți aici.

Cu mai multe detalii referitoare la acest subiect, revin imediat ce o să mai am timp, dar promit să revin. Pâna atunci, cum o imagine face cât o mie de cuvinte:

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

5 responses to “Turcia și turcii – ep. 1 (Istanbul)”

  1. I am Eve says :

    . . si uite asa am primit si eu un suvenir direct din Turcia! 😀

  2. Adeena says :

    Frumos intr-adevar, prima mea vizita in Turcia a fost in urma cu multi ani, in luna de miere si de atunci merg in fiecare an. Oamenii astia stiu sa atraga turistii si sa-i faca sa se reintoarca de fiecare data cu acelasi drag.
    Frumos articol frumoase fotografii.
    O zi minunata iti doresc! 🙂

Trackbacks / Pingbacks

  1. Turcia și turcii – ep. 1 (Istanbul) | noemibartha - Iunie 12, 2014

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: