Despre Vilnius, numa’ de bine !

Despre Vilnius, numa’ de bine - partea II - Daniel NICA

Partea II

Mergând printre tarabele pline de culoare, am ajuns și la standul celor de la cropshop. Aici, Vilte și Ugne mi-au explicat cum ceasurile de perete sunt realizate din discuri tăiate cu laser. Fetele (și băieții) de la Cropshop au și un site.

Printre demonstrații de iubire, primite de la 2 bătrânei simpatici,

am învățat să joc câteva jocuri tip “board game” din evul mediu. Se pare că există o asociație care promovează stilul de viață din evul mediu (doar partea bună a acestuia). Tot aici mi-am făcut singur un medalion și am văzut copii încercând să aprindă un foc fără brichetă sau chibrite.

 

 

Pe lista celor bifate, fără să vreau, pot adăuga o cântare, cred eu, tradițională, în culisele festivalului.

 

La începutul dimineții aveam o hartă pe telefon, cu obiectivele pe care urma să le văd. O dată ajuns aici, am amânat obiectivele turistice și am schimbat harta de pe telefon cu una oferită gratuit de biroul de informații turistice ( poate și aici, România are de luat un exemplu dar nu intru în detalii).

Aveam doar patru ore în capitala Lituaniei și văzusem deja destul când am lasat fesitvalul Sfântului Kazimiero în urmă și am plecat către obiectivele de pe harta mea. Făcusem anterior un top 9 (știu, nu e top 10, dar am găsit doar 9 care să mă atragă cu adevărat). Ca să nu plictisec cu detaliile călătoriei “à pied”, dacă ajungeți vreodată aici, e un “must” (nu ălă din struguri, ăla din engleză) să vedeți:

  1. Turnu Gediminas (GEDIMINO PILIES BOKŠTAS)

Urcarea până în vârful dealului merită cu siguranță. Priveliștea pe care o ai te lasă fără cuvinte. Poți vedea Vilniusul în toată splenodarea lui, având o panoramă deschisă către toate cele 4 puncte cardinale.

 

  1. Palatul Ducilor de Lituania (LDK VALDOVŲ RŪMAI)
  2. Catedrala Basilica (ARKIKATEDRA BAZILIKA)
  1. Porțile Zorilor (AUŠROS VARTAI)

Ultima poartă din cele 5 ale orașului, construite între 1503 și 1522 pentru a permite accesul în oraș.

 

  1. Turnul de televizune e cu siguranță un alt punct de vizitat, punct pe care nu l-am atins (de data asta) sunt sigur că o să repet ceea ce tocmai am scris, atunci când o să-l adaug pe lista celor văzute.

 

Povestea unei vizite nu se putea termina fără o porție de mâncare. M-am așezat la o masă lungă din lemn, pe una dintre băncuțe, alături de un el și o ea, la vârsta a 3-a. Am salutat și le-am urat poftă bună în clasicul și din fericire înțeles indiferent naționalitatea celor cu care vorbești:  „bon appetit!”.

Domnul care stătea pe aceași parte a mesei cu mine îmi spune ceva în lituaniană. Îi răspund în engleză:

  • Îmi pare rău, nu vorbesc lituaniană, îi timp ce îi zâmbesc doamnei.
  • Nu e nimic, eu vorbesc engleză. De unde ești ?
  • Din România.
  • Eu sunt din Polonia iar soția mea e rusoaică.

Între timp, la aceeași masă cu noi se așează un domn trecut de 50 de ani, care ne salută în lituaniană.

Observ că fiecare dintre noi are în față un pahar de vin fiert așa că mă întorc către noul venit, ridic paharul și îi urez:

  • I sveikata !

Îmi răspunde la fel. Rididic paharul și către cuplul ruso-polonez:

  • Na zdrowie !

Răspunsul vine ca un eco și din partea lor. Ciocnim paharele de plastic și discutăm mai bine de o oră. De la masa noastră se aud pe lângă lituaniană și graiurile lui Dostoievski și Defoe. La final, facem schimb de cărți de vizită. Sau mai bine zis, eu primesc cărțile de vizită și ofer zâmbete înapoi.

După ce am văzut funcțiile celor doi, nu pot să nu mă întreb: “cam câți parlamentari români, merg să mănânce la una cu oamenii de rând, la o petrecere câmpenească, fără figuri și fără camere de filmat după ei ?”

Ne salutăm și ne vedem fiecare mai departe de drumul lui.

Înainte să părăsesc orașul ale cărui străduțe cu siguranță îmi vor mai vedea pașii, am făcut și campanie politică. Mai mult sau mai puțin important pentru ce partid. Important a fost faptul că, la standul lor, așezat la una cu tarabele din târg, am făcut o poză pe care mi-au printat-o. E mai bine decât veșnicul magnet de frigider. Am scris pe spatele ei:

“Martie 2016, Vilnius”

E pe birou, lângă noua mea plantă.

Despre Vilnius, numa’ de bine - aproape magnet de firgider - Daniel NICA

Până data viitoare, dacă ajungeți în Lituania, nu ratați Vilnius.

MERITĂ!

 

Labas vakaras !

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: