” Parca ai mai facut asta. ” Episodul 1: „Farfurii”

Parca ai mai facut asta. - episodul 1 - farfurii - daniel nica blog

E trecut de orele 20 atunci când ajunge în fața intrării în clădire. Frigul, întunericul și nevoile fiziologice îl fac să scape cheile de la intrarea în scară.

– Da, bravo, Alex ! O să te piși pe tine ! Hai, hai, hai ! Deschide-te azi !

Intră în scară. Alergă grăbit către apartamentul 6. “La 2, ăsta e etaj ?! ‘tu-i mama ei de viață, nu puteam să ne mutăm la parter ?! ”, se gândește în timp ce traversează deja culoarul către toaletă, lăsând ușa deschisă la intrare.

– Ah, ce bine e. Mai puțin și mă scăpam pe mine. Gândește el cu voce tare.
– Ai ajuns ? Bine că ai ajuns. Începusem să îmi fac griji.
– Da, am ajuns, dar sunt la baie acum, vorbim când ies. Dă-mi un minut, două, dacă știi de când așteptam…
– Da, știu. Și eu aștept de az-dimineață să dai un semn, în concluzie, știu !


– Ce ai iar ? Așteaptă, te rog să ies din baie, chiar aș vrea să am 2-3 minute de initimitate.
– Sigur, intimitate ! Tu și colegele tale. Vreți să aveți intimitate…
– Ce vrea să însemne asta ?! Ies acum !

Iese din baie. Trânteșe ușa si rămâne în hol cu ochii la ea.

– Nici măcar ușa de la intrare nu ai închis-o…
– Ți-am zis, mă grăbeam să merg la toaletă..
– Mi-ai zis ? Nu mi-ai zis nimic, cum nu îmi zici niciodată !
– Ana, te rog, încetează, nu o luăm de la capăt, credeam că am..
– Nimic. Nici un “am”, așa faci tot timpul, dispari și pe urmă ..
– Ana, te rog ! Încerc să fiu calm. Nu vreau să ne certăm.
– Țe-am rugat să treci la garaj să iei trusa de prim-ajutor și proviziile, ai trecut ?
– Am uitat, pur și simplu am avut treabă la birou și … am uitat, îmi pare rău…

– Așa faci tot timpul. “Am uitat”, “nu am avut timp” bla bla bla… pentru secretarele de la birou ai timp !
– Începi să întreci limita și nu e bine… ți-am mai zis !!! Ce ai tu, cred că, se numește paranoia !
– De ce țipi, te rog ? Și închide ușa aia de la intrare. Ne aud vecinii.
– Urlu cât vreau eu pentru că mă enervezi cu poveștile tale. Secretare ? Kit-uri de prim-ajutor ? Serios ?!
– Au anunțat la știri că e posibil să urmeze un cutremur de peste 6,9. Încerc doar să am grijă de noi !

– Da, bravo ! Ai pus în două ghiozdane, apă, pate de ficat, Snickers și bani. Nici măcar nu sunt lei, ai pus dolari… Ce căcat facem cu banii dacă o să pice toate, ce dracu’ facem cu dolarii ?
– Da, în două pentru că suntem doi ! Nu știam că trebuie să pun și pentru secretarele tale !
– Și nu înteleg, de ce ai pus un pachet de Kent ? Parcă ziceai că renunți la fumat ?!
– Bani o să avem nevoie ! Mai scoți de la bancomat ? Nu mai scoți, că nu mai sunt ! Dar poate că te rezolvă fetele de la birou, dacă mai rămâne ceva din el sau ele !
– Încetează dracului o dată că mă scoți din sărite ! Și cu banii puși în ghiozdan, și cu Scara lu’ Richter al tău. Și termină cu apropourile despre fetele de la birou !
– A, deci asta te deranjează. Știam eu !

Ea fuge spre bucătărie în timp ce izbucnește în plâns ! El rămâne cu spatele la ușa de la intrare privind către bucătărie.

– Ana, nu înțeleg, de ce plângi, vino înapoi să discutăm…

Ea iese în ușa bucătăriei fluturând amenințător un polonic verde.

– Spune-mi tot și închide Dumnezeului ușa aia !
– Nu știu dacă să mă enervez sau să râd. “Îți dai mesaje cu secretarele”, “Vine cutremurul”, iar acum mă ameninți cu un polonic ? Asta da democrație !
– Democrație ? Lasă că vezi tu democrație…

Nu termină bine ideea că o farfurie zboară către Alex. Ratează ținta la milimentru și se sparge zgomotos pe palier.

– Ana, ce dracu’ faci ?! Termină cu asta ! Era să îmi spargi capul …
– A, nu am reușit ? Așteaptă, că mai încerc !

Alte câteva farfurii de diverse mărimi și culori se sparg în tocul ușii, în cuierul de la intrare, pe palierul de la intrarea în apartament.

– M-ai ratat, idioato ! Și cred că acum ne știe tot cartierul ! Termină !
– Idioată zici a ? Paranoică și idioată ?! Astea crezi tu despre mine !?

Ca și când ar încerca să dea lovitura de grație, din mâinile ei zboară un tocător. Alex se ferește. Obiectul zboară mai departe. Se aude un sunet înfundat. Un sunet scurt și un corp care cade. Alex își întoarce privirea spre locul de unde venise sunetul. În fața lui, întins pe jos, putea distinge figura lui Antonov. Batrânul care locuia un etaj mai sus.

– Uite ce ai făcut, hai să sunăm la salvare..

Ana se apropie speriată…

[Urmează…]

Parca ai mai facut asta. - episodul urmator - Antonov - daniel nica blog

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: