” Parca ai mai facut asta. ” Episodul 2: „Antonov”

Parca ai mai facut asta. - episodul 2 - Antonov - daniel nica blog

Ana se apropie speriată.

– Ce am făcut, Doamneee… ce am făcut ?! De nu mișcă !? Domnule Antonov, domnule …
– Taci, nu mai urla ! Nu are puls, cred că s-a lovit de căcaturile astea de calorifere când a picat…
– Cum adică nu are puls ? Sun la salvare…
– Suni la salvare ?! Taci și ajută-mă să îl băgăm înăuntru. S-a lovit la cap când a căzut… nu mai respire .. e mort !

Cei doi îl prind de mâini și îl târâie în apartament.

– Hai că facem ca tine, închid ușa … sper că ești mulțumită ?!
– E mort, o doamne, e mort… ce facem …

– Am verificat pe scară, nu ne-a văzut nimeni… cu toate urletele tale, numa’ idiotu’ ăsta a ieșit…
– Tu ești idiot ! Am omorât un om… e un om mort în holul casei noastre și tu nu ai nici un fel de reacție ? O Doamne… am omorât un om.

– Termină cu văicărelile și hai să rezolvăm… nu are pe nimeni… îl ducem la groapa de gunoi, îl lăsăm acolo și o să îl găsească cineva. Nu are pe nimeni… nu o să pună nimeni prea multe întrebări.. oricum nu l-ai omorât tu. A căzut și s-a lovit… oricum era bătrân…
– Doamne, Alex, cum poți să zici așa ceva ?

– Încerc să te ajut. Să te apăr… doar pentru că nu îți place unde lucrez și că vrei neapărat perdele scumpe, crezi că vreau să te văd la pușcărie ?
– Încetează cu glumele astea… ce facem… ?

– Hai că știu, ia sacii aia negrii. Sunt destul de mari. Dacă îl îmbrăcăm elegant în ei, nimeni nu o să vadă ce cărăm.
– Cărăm ? Saci ? Alex, termină. Hai să sunăm la poliție, le spunem ce s-a întâmplat…

– O să te creadă cineva ? „A venit când ne certam noi, i-am dat cu un tocător în cap. A picat și s-a lovit. E mort.” Asta o să le spui ?
– Da, o să ne creadă. Are logică…

– Are pe dracu ! După ce toți vecinii m-au auzit cum l-am amenințat pe moș că îl omor dacă îmi mai zgârie mașina ? Săptămâna trecută i-am zis-o și azi i-am dat-o, nu ?! Ce convenabil. Ce crezi că o să declare baba aia care stă la bârfă cu el la scară ?
– Alex…

– Nici un Alex. Îți spun eu, ANA ! O să declare exact ce a auzit. Iar stimabilul Antonov zace mort în holul nostru. Ce convenabil. Văd titlurile în ziar: “Iubita paranoică i-a luat apărarea iubitului ei” subtitlu: “Sărmanul octogenar nu a avut șanse în fața calităților gastronomice ale paranoidei ! Un tocător i-a pus capac ! ”
– Paranoică ? Astea sunt glume ? Uite sacii… dar tot nu cred că e o idee bună..

– I-ai pus capac, înțelegi ? Ca la oală. Poți să le spui că era mort de foame, polițiștilor !
– Cum naiba poți să râzi în situația asta ?!
– Aș spune că mor de râs, dar poate că mă ajuți și nu aș vrea să …
– Alex ! Termină !
– …să îi dau explicații lu’ Antonov pe lumea cealaltă. Nu acum, la cald.

Ana îl ridică pe Antonov  în timp ce Alex îl “îmbracă” în sacii de gunoi.

– O să îi dau explicații când se mai răcește, nu la cald. Asta voiam să zic.
– Ești incurabil.. iar eu sunt o criminală….

Cei doi îl coboară împreună la mașina și îl pun în portbagaj. Exact în secunda în care Alex trântește ușa portbagajului o voce se aude:

– Bună seara copii.
– Mbuună seee-eeara domnă Marinela, reușește să articuleze Ana, vizibil speriată.
– Seara bună, madam !
– Domnișoară, ți-am mai spus, domnișoară și mademoiselle !
– Domnișoară ! răspund amândoi în cor.
– Ce ați cărat voi în sacii aia la ora asta în noapte ?
– .. am… adus de la… mai aveee-aam… se bâlbâie Ana. Alex, Aaaalex … vă spune el, mie îmi e un pic greeee..ață și nu pot să … v…orrbeeeesc.

Ana intră în mașină, pe locul din dreapta și trântește portiera. Prin geamul întredeschis, ascultă conversația celor doi.

– Madam, peste tot numa’ umbra dumneavoastră. Am dus câinele lui văru-meu la veterinar azi de dimineață și acum l-am găsit mort în casă… de la pastilele alea cred… îl ducem la veterinar să scăpăm de el…
– Câine ? Nu e cam mare… v-am văzut când l-ați cărat în jos pe scară… și la ora asta …
– Auzi, mamaie, urma să îl țin până mine dar m-am gândit că se împute și să nu îți deranjez simțurile sensibile, dimineața…
– Alex, urcă în mașină, hai să mergem, nu o mai supăra pe doamna, pardon domnișoara Marinela.

Urcă și el în mașină. Pornește motorul. Deschide geamul:

– Noapte bună, mademoiselle Marinelle.

Mașina demarează către ieșirea din parcare.

Ascundeți ceva… am văzut eee-eeu ! Am văzut ! E un om acolo ! Am auzit țipete și o să … ! , se aude un ultim țipăt înainte ca mașină să se piardă în noapte.

[va urma]

Parca ai mai facut asta. - episodul 3 - episodul urmator - Hai sa... - daniel nica blog

 

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: