Povestea „27 august – Norvegia” Partea ①

povestea-27-august-norvegia-partea-i-daniel-nica-blog

– Tataie, de ce ești supărat ?
– Tataie, ești bine ? de ce nu vorbești cu mine? Unde te uiți ? Taaataie !
– A? Scuză-mă copile … mă gândeam la ceva. Ce ai zis ?

– Te-am întrebat de ce ești supărat ?
– Nu sunt …

– Tataie, te cunosc, ești supărat, ce ai pățit ?
– Ești prea mic, nu cred că maică-ta ar fi de acord să îți povestesc așa ceva; și oricum a fost de mult …

– Nu sunt mic! Uiți că ieri a fost ziua mea ?! 27 august; de ieri am 11 ani, cred că sunt destul de mare să știu cine te supară …
– Poate…

– Zi-mi cine te-a supărat, îl bat imediat, nu de asta m-ai trimis la karate ? Ai spus că nu trebuie să-mi fie frica de nimic, arată-mi-l și îi arăt eu lui … să te supere el pe tine! Ha!

Se apropie de fotoliul din piele. Se uită către peretele de sticlă după care se întoarce către bătrânul de pe fotoliu și face două mișcări de karate, ca și când ar bate pe cineva.

– Spune-mi, că-i arăt eu lui !
– Presupun că nu e chiar așa grav dacă îți povestesc … e vorba de ziua de azi …

– Ce e, ce-i cu ea ?
– Mai știi când fetița aia de la grădiniță, l-a pupat pe băiatul ăla, după ce tu i-ai dus ciocolată ?

– Da, și pe urma am fost și pedepsit pentru că l-am bătut. Nimeni nu mă crede că am vrut doar să îl învăț karate …
– Și dinții ăia lipsă ?

– S-a împiedicat și s-a lovit se șireturile mele. Zi-mi ce e cu asta ?
– E, uite cam așa a fost și la mine, toată viața.

– Cum, ai fost pedepsit ?
– Nu dar fata pe care o plăceam eu fie a plecat cu un alt băiat, fie doar a plecat, sau am plecat eu și ea nu a mai venit …

– Cum așa tataie ?
– Alex, ideea e simplă, ca să zic așa, nu am avut noroc cu fetele, indiferent de câte scrisori am scris sau câtă ciocolată am făcut cadou … pur și simplu nu am avut noroc … și…

– Și de asta ești singur ? De asta tu nu ai o mamaie ca tataie 1 ?
– Păi, ăsta cred ca e motivul, bunicu-tău, celălalt, a trecut și el prin multe da’ a avut noroc. Îi are pe ai tăi, pe tine, pe mătușă-ta și verișorii tăi…

– Tataie, dar tu ai atâtea povești, cele mai tari din câte am auzit vreodată, ai văzut atâtea țări, ai fost șofer de avion…
– Pilot, da …

– Așa, pilot, că nu găseam cuvântu’. Cum se face că nu ai și tu o mamaie, de ce nu ai mai încercat ? Nu ai mai vrut sa cumperi ciocolată ?
– Hai că m-ai făcut sa râd. Într-un fel era bine să fie așa… am încercat… cândva am crezut că o să am și eu o mamaie, pe care să o cunoști și tu…

– Ce s-a întâmplat ? L-a pupat pe altu’, cum a făcut Maria, la grădi ?
– Dacă era așa simplu… Azi mi-am adus, iar aminte de ea … azi era ziua noastră… și tot de ziua noastră s-a terminat totul…

– De ce? De ce ? Ce faci, plângi ?! Tataie ?!
– Mi-a intrat ceva în ochi. Hai să continuam povestea, vrei ?

– Da, dar ai grijă, să nu îți mai intre nimic în ochi, e periculos.
– Da, așa o să fac. Se întâmpla acum mulți ani, cu mult timp înainte ca tatăl tău să se nască. Găsisem o fată frumoasă foc …

– Așa ca Maria de la grădi ?

[Va urma…]

Va urma - Povestea 27 august Norvegia - Partea II - Daniel NICA blog.jpg

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: