Inimi cicatrizate | Recenzie ?

Recenzie Inimi cicatrizate de Radu Jude - Daniel NICA blog

Prima „recenzie” publicată. Ascult asta cât scriu:


Pe scurt: am ieșit acum vreo 4 ore din casă. Acum am revenit.

Pe „lung”:
Între „am ieșit” și „am revenit” am fost la o proiecție de film.

Unde ?
Toată „treaba” a avut loc la librăria „La două bufnițe„.
Despre ei, un pic, în nota de subsol*. 🙂

Ce proiecție, ce film ?

Inimi cicatrizate” i-au zis ei. Un film care îl are scenarist și regizor pe Radu Jude (despre el zice wikipedia aici ). După o „treabă” scrisă de Max Blecher, filmu’ prezintă viața tânărului Manuel, bolnav de tuberculoză osoasă. Acțiunea are loc undeva în ’37; în mare parte,  într-un sanatoriu de pe malul Mării. Povestea are de toate. Fericire, tristețe, ură, suferință, speranță, iubire, sexuț (chiar și când personajul nostru ajunge să fie băgat în ghips). Ai probleme la coloană și ești băgat în ghips, de la gât până la fund. Ei nu, nu se duce totul la fund, ai totuși șansa să faci sexuț.

Lăsând gluma la o parte, „eroul” nostru evreu, este protagonistul unei povești, pe care eu, o văd tristă dar stropită cu ceva grame de fericire și umor. Filmul are câteva replici cel puțin savuroase. E, ca să fac o paralelă, dacă vreți; ca atunci când ești la priveghi. Știți, treaba aia românească, de după ce s-a dus omu’ ? Exact ca acolo e. Treaba e tristă, oamenii au plâns dar se fac glume bune și uiți pe moment că povestea e o dramă.

Decorul este cât se poate bun ! Trenul, gara, imaginea „de atunci” a orașului de pe malul mării, toate sunt excelente. Te fac să fii acolo. Te fac să cauți eroarea aia care să îți arate că s-a filmat în zilele noastre. Știți, camera ai de filmat care se vede în oglindă, sau orice altceva ?Nu zic că există sau nu erori din astea. Subliniez că e atât de bine ancorat în realitatea construită încât vrei să găsești eroarea asta.

Discutând cu Radu, aflăm că una dintre scenele de la final (încerc să nu fac spoiler ) este filmată chiar în cimitirul unde îl putem găsi pe Max Blecher și azi.

Mai știm și că au existat și scene care nu au trecut de montaj. Evident nu ?  Evident, dar avem confirmarea de la regizor. 🙂

Întrebat care a fost cea mai grea/proastă scenă din film, Radu, râde:

” Nu e aici, nu a trecut la montaj. „

Mai știm că s-a filmat o scenă în care protagoniștii discută despre cele mai bune cofetării, dar nu o s-o vedem niciodată. Nu a trecut la montaj. Poate pe DVD ? Nu avem certitudinea asta, dar știm că DVD-ul are șanse să apară în cel mai rău caz undeva în toamnă.

 În concluzie, filmul prezintă o poveste tristă presărată cu glume bune și urlete, plus ceva iubire bolnavă (doar sunt într-un sanatoriu).

Nu am prins loc așa că eu și încă vreo 10 curajoși am văzut filmul în picioare. Nu am plecat deci, eu zic că merită.

Trailer-ul îl găsiți aici sau cât ceva despre aici sau direct mai jos:

 

Câteva poze (aparțin „La două bufnițe„) de la proiecție:


Note de subsol:

* Azi a fost prima dată când am intrat în „La două bufnițe„. Servesc și ceai sau cafea. Au multe cărți (cred că de asta îi zice librărie, nu ?). Personalul e foarte amabil iar oamenii, cel puțin cei pe care i-am întâlnit azi acolo, par să aibă povești numai. Cum adică povești numai? Povești numai bune de ascultat. Pe lângă asta, toți au avut zâmbete de împărțit și amabilitate de dat. 🙂 Pui la toate astea, atmosfera de acasă și ai un loc: Mișto !

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: