Metamorfoze | Recenzie ?

Recenzie Despre Teatru - Teatru LABIRINT - ASYLUM -Metamorfoze - Daniel NICA blog

AZÍL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva găsește ocrotire, adăpost, refugiu

De ce scriu (iar) despre ei ?
– Pentru că sunt BUNI, pentru că merită.

Pentru cine nu a citit (aici) ce am scris ultima dată; despre cine scriu ?
– Despre „Teatru Labirint – Asylum – „. Mai multe despre ei găsiți (în mod evident) pe site-ul lor, de asta am bold-uit link-ul.

Azi, am fost la o altă piesă de-a lor. Cum îi zice și din titlu: „Metamorfoze”. Cum au arătat lucrurile de data asta ? La fel de bine și de bune ca prima dată.

Știți expresia aia pe care o foloseam la școală cu alte conotații „prima dată doare” ?
Fac o comparație cu minte, plecând de la asta și vă zic că exact la fel e și cu spectacolele lor: sunt genul de spectacole la care doare. Ce, cum ? Simplu. Nu a durut prima dată, a fost plăcut dar doare; un spectacol susținut de ei te doare, te doare dacă nu l-ai văzut.

La fel ca și la primul spectacol pe care l-am văzut … GREȘIT !

Rectific: … primul spectacol pe care l-am simțit (!), nici cea de-a 2-a reprezentație nu s-a lăsat mai prejos. Am intrat într-o altă poveste de data aceasta. Am plecat, legat la ochi, în căutarea eterului. Nu am de gând să fac spoiler așa că o să vă vorbesc despre ceea ce am simțit.

Important e să vrei să faci parte din poveste. Doar de asta mergi la teatru, nu ? Să simți, să trăiești. Intrat pe ușă cel mai bine e să lași totul afară; să te lași dus, la propriu, de mâinile reci (sau calde!) care îți călăuzesc drumul exterior, în timp ce te descoperi pe tine, cel interior.

Știu, sună de neînțeles ce scriu.

Facem altfel. Imaginează-ți că nu vezi nimic în jurul tău. Nici unde mergi. Nici cine te vede, nici unde te duc pașii. Imaginează-ți că TU ești personajul principal al unei piese de teatru, care se învârte în jurul tău.

Mai simplu de înțeles ? 

Ok. Nu vezi. Doar simți; cu fizicul și sufletul. Mintea le leagă pe ambele. Gândește-te: nu o vezi ! Chiar dacă ai vedea-o, e oricum o necunoscută pe care cel mai probabil nu o s-o mai vezi niciodată. Ea joacă un rol. Un rol de rol în viața ta, pentru vreo 2-3 minute.Te ține de mâini. Repet: nu o vezi. Are mâinile calde și plăcute la atingere. O simți că se uită la tine. Simți că zâmbește. Ți se adresează cu o voce la fel de caldă ca și când vă știți de o viață: „Ai ceva pe suflet, ce te apasă ?

Ce faci, îi răspunzi sau îți păstrezi imaginea cu care ai intrat pe ușa labirintului ?

Dacă răspunsul e da, sau tinde către da, atunci înscrie-te la una din piesele celor de la „Teatru Labirint – Asylum – ” , o să merite !

Ei te sună și te anunță la ce oră vă vedeți. Ajungi acolo. „Vezi” (simți!) piesa de teatru. La final o să ieși tremurând. Și nu, nu e tremuratul ăla nasol. E tremuratul ăla plăcut, știți voi, ca după o partidă bună. 😉

O să mai vrei.

P.S.: cum o poză spune cât o mie de cuvinte, aveți mai jos 2000 de cuvinte:

P.P.S.: FELICITĂRI pentru o treabă bine făcută !

____________
Notă de subsol:
Creditele pentru poze aparțin „Teatru Labirint – Asylum – „.

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: