” Parca ai mai facut asta. ” Episodul 3: „Hai sa …”

Parca ai mai facut asta. - episodul 3 - daniel nica blog

Ascundeți ceva… am văzut eee-eeu ! Am văzu ! E un om acolo ! Am auzit țipete și o să … !, se aude un ultim țipăt înainte ca mașină să se piardă în noapte.

– Ți-am spus… ți-am spus că o să ne vadă cineva… hai să mergem la poliție… hai, poate nu mă arestează…
– Ana ! Revino-ți ! Cine dracu’ o să asculte o babă care ‘crede’ că a văzut ceva, în noapte, la ora 11, fără ochelari…

– Dar a zis că a văzut… a zis un om ! Cred că a zis că … am auzit ceva cu poliție… așa a zis…
– Încetează. Îl lăsăm la groapa de gunoi și ne întoarcem acasă. Nu s-a întâmplat nimic. Nu vreau să te pierd pentru că un moș idiot nu a putut să stea în casă sau măcar să se ferească de un tocător…
– Ți-am mai spus, nu e idiot ! Termină cu glumele și așa mă simt rău.. îmi vine să vomit…
– Să nu cumva să vomiți în mașină. Tu poate vrei la pușcărie dar eu încă plătesc rate la ea…
– Ha ha ! Comediant trebuia să te faci… fii atent cum conduci.
– Ia și liniștește-te. Încearcă să dormi.

Ana adoarme. Între timp, Alex ajunge la groapa de gunoi de la capătul orașului. Scapă de cadavru și conduce înapoi către locuința lor.
– Trezește-te. Am ajuns. Ana, trezește-te ! Trebuie să vezi asta !

Încercând să se dezmeticească, își intinde brațele către parbriz. O briză rece o trezește din somn și o plasează înapoi în realitatea agitată.

– Stai jos ! Încearcă să nu ne dai de gol.
– Să ne dau de gol ? Ce s-a întâmplat? Am ajuns? De ce am oprit ? Ce e cu sirenele alea ?
– Să vezi… am rezolvat dar… nu mergem aca…
– Doamneee… doamneee ! Ală e blocul nostru ! E poliție acolo… e … vai… ne caută…
– Bună dimineața draga mea. Știi cum ești tu ?
– Ce !? Cum ?! Ce treabă are ?
– Ești foarte perspicace. criminal de perspicace !
– Ce se-n… ?
– Poliție. Ne caută. Fugim. Pe scurt. Pune-ți centura, plecăm de aici dar am vrut să…
– Fugim ?! Unde ? Cum ? Stai așa … casa noastră…
– … să vezi cum arată să fii căutat de poliție… asta voiam să vezi… jocul de lumini de la girofaruri
– Doamne, încetează… Nu mai suport, hai să ne predăm!
– Nici nu ți-ai desfăcut centură. Foarte bine…

Motorul se aude din nou. Farurile se aprind. Mașina pleacă mai departe, lăsând în urmă luminile roș-albastre.  Curând se pierde și sunetul sirenelor.

– Am o idee și nu include verbul a ne preda.
– Idee ? Hai înapoi, le spunem tot și… Stai ! Unde mergem ?
– Mergem la garaj. Luăm kit-urile tale de cutremur și mergem să vizităm alte plăci tectonice.
– Cutremur ? Kit-uri ? Plăci ? Nu te urmăresc… hai să mergem la poliție.
– Pe scurt. Luăm ce pregătiseși tu pentru supraviețuire și mergem în Italia.
– Unde? De ce ? Vreau acasă Alex… e un vis urât..
– Ai zis tot timpul că vrei să faci ceva îndrăzneț și mă bați la cap că nu îți place job-ul meu am dreptate ?
– Am zis..dar ce treabă are ? Te rog… acum mai bine merg la pușcărie… nu vreau să ..
– Ne schimbăm viețile ! Am un amic acolo care ne poate face acte false. Ne luăm nume noi. Job-uri noi, o viață nouă !
– Renunți la job-ul tău ?
– Pentru tine, da !
– Fără secretare sexy ?
– Fără !
– Promiți ?
– Promit !
– Și trebuia să omor pe cineva ca să se schimbe ceva în viața noastră ?
– Aș miza pe un nu, dar acum ne-ai schimbat complet viețile…

Opresc la primul bancomat din drumul lor. Scot toți banii de pe carduri. După mai bine de o jumătate de oră de condus ajung în fața garajului. Ia grăbiți cele două ghiozdane și pleacă.

– În noaptea asta dormim la hotel iar mâine dimineață, lăsăm mașina și luam autocarele către Italia. Am rezervat deja două bilete cât dormeai tu, după ce l-am aruncat pe moș în maldărul ăla de …
– Nu îmi aduce aminte. Te rog…
– Bine, bine.
– Autocarele ? Plecăm separat, cum adică ?
– Am rezervat mai multe bilete, nu merge cu unul singur. Dacă până mâine ne dau în urmărire ? Am luat bilete pe bucăți, de așa natură că o să călătorim noaptea. Ziua dormim acolo unde ne lasă autocarul. Facem mai mult, dar e mai sigur…
– Încerc să te înțeleg dar mă șochezi… e ca și când …
– Ce ? Încerc să te ajut. Să ne ajut !
– Te porți ca și când ai mai făcut asta..
– Am văzut multe filme… și într-un fel, îmi place; adrenalina asta, mă omoară.
– Alex… cât facem până acolo ?
– În câteva zile, la cum am organizat, suntem acolo. Dacă nu mai omori pe cineva între timp. Draga mea !
– Mă enervezi. Nu am omorât pe nimeni…
– Ai pus telefoane noi, gata încărcate. Au cartele preplătite ambele. 2 portofele cu dolari… și eu sunt cel ciudat că am găsit soluții de moment.
– Ce vrei să spui ? Erau pentru cutremur… ai nevoie să suni după ajutor dacă se întâmplă să fii prins sub dărâmături… ai nevoie de …
– Da, sigur… mai că îmi vine să cred că plănuiseși să îl omori pe săracul Antonov dar e bine, mă bucur !
– Ce ? Cum adică te bucuri ? Fii atent la condus și încetează…
– Mă bucur că sunt două ghiozdane. Asta înseamnă că nu plănuiseși să mă omori și pe mine.
– Jur că nu mai am mult …

Cei doi ajung la hotel. Plătesc cash. Se cazează și dorm până a doua zi. Când se trezesc pleacă din hotel către locul de unde urmează să ia autocarul; către o viață fără secretare. Alex îi aruncă cheile mașinii unui cerșetor. Ana îl fulgeră cu privirea.

[va urma …]

urmeaza-parca-ai-mai-facut-asta-episodul-4-adio-masina-daniel-nica-blog

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: