Povestea „27 august – Norvegia” Partea a ②-a

povestea-27-august-norvegia-partea-ii-daniel-nica-blog

[Din episodul anterior: Găsisem o fată frumoasă foc …
– Așa ca Maria de la grădi ? ]

– Da, așa, ca Maria de la grădi. Ne știam de 4 ani de zile, și ne tot jucasem un joc, vreo 2 ani și ceva, dar de aproape 2 eram împreună.

– 4 ani ? Adică aproape jumătate din toată viața mea ?
– Da, cam așa ceva.


– Cum adică erați împreună ?
– Adică, împărțeam totul și vorbeam orice, și ne iubeam și…

– Cum adică erați împreună ?
– Adică, ca mami și ca tati, mergeam peste tot împreună, plănuiam să stăm în aceeași casa să …

– Și vă pupați ca mami și ca tati ?
– Da, ne și pupam.

– Atunci, de ce nu am și o mamaie 2 ?
– Totul a început, sau mai bine zis s-a terminat, când eu am plecat din România, pentru prima dată. Cu vreo câțiva ani înainte să fiu pilot, am fost însoțitor de zbor.

– Wow, cred că a fost super tare.
– Așa credeam și eu că o să fie. Plănuisem să ne mutăm împreună în Norvegia…

– Aaa, acolo unde au fost mami cu tati în vacanța de iarna, anul trecut, acolo unde ai căsuța aia ? Mi-au promis că mergem împreună iarna asta.
– Da, acolo. Mă bucur că o să mergeți.

– Și, ce s-a întâmplat ? Ați plecat acolo ? Nu i-a plăcut zăpada ? Mie îmi place zăpada !
– Nu, nu am mai plecat, nu împreună. Am plecat singur… ea nu a mai venit… acum 50 de ani, în luna noiembrie, în aceeași zi, ca azi, trebuia sa își ia biletul de avion…

– Și, de ce ai plecat singur ?
– Pentru că ea nu și-a luat niciun bilet… pregătea un chef de ziua ei… Am vorbit de dimineață… după care am încercat să mai iau legătura cu ea și nu am mai reușit… nu știu ce s-a întâmplat. Și-a închis telefonul… și de atunci nu mai știu nimic de ea…

– Ai căutat-o ?
– Da… am încercat… dar cred că nu voia să meargă niciunde cu mine, doar că nu știa cum să îmi spună…

– Și, chiar nu mai știi nimic de ea ?
– Nu, Alex, aproape nimic.

– Aproape înseamnă că știi ceva. Ce știi ? Haaaiii, spune-mi !
– Știu doar că tu porți numele pe care l-am ales cu ea pentru copilul nostru și că încă o iubesc… și că o să-mi fie dor de ea până când …

– Tataie, ești bine ? De ce tremuri ?
– Nu am nimic, am nevoie de un pahar rece de vin roșu, îmi aduci tu, te rog ?

– Da, acum.

După 10 minute se întoarce gâfâind:

– Uite. E rece.
– Mulțumesc Alex.

– Cu plăcere, tataie 2.
– Hai noroc. În cinstea noastră și a ei !

     – Noroc tataie, noi să fim sănătoși !

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: