Sâmbăta și cererea | DA !

Sâmbăta și cererea în căsătorie - cum sa o ceri in casatorie -evenimente - Daniel NICA blog

#cerereincasatorie #sambatasicererea #hailateatru

Intră la evenimente povestea asta ?
(Și) Eu zic da.

Dacă e poveste, să fie poveste. Acu’ vreo săptămână îmi (/ne*) zice Cosmina:

Băi, ce faceți săptămâna viitoare ? Am un prieten care are un prieten care vrea să o ceară de soție pe iubita lui.

Nu are rost să o lungesc. M-am băgat fără pic de negociere. Prezent a zis și restul trupei.
Partea frumoasă a venit atunci când am aflat detaliile. Pe scurt, dacă memoria și imaginația nu îmi joacă feste, Cos, ne zice:

Tipa își dorește de mult să fie cerută. El nu dă semne că ar avea de gând dar s-a hotărât că o să facă pasul săptămâna viitoare. A rezervat masă la restaurant și o s-o ceară acolo. Aici intervenim noi. O să facem un mic aranjament în drumul lor spre restaurant. Unul dintre voi, băieți, o să facă o cerere în căsătorie, exact când ei trec pe acolo. Ne povestește Cos.

Facem teatru pentru iubire. Pentru mine a fost invitația perfectă.

Azi pe la 1, la amiază ne-am adunat la Fresh Kebab **. Am plecat de acasă cu un inel în buzunar (mulțumesc Georgi, pentru ajutor) și cu, surprinzător de multe, emoții. Mi-am tras pe mine un tricou cu model de Crăciun. Știu. Știu că afară e aproape vară. Tocmai asta a fost ideea. Pe drum, am sunat-o pe maică-mea să îi zic că mă însor. Deloc surprinsă mi-a răspuns: ” Nu e prima dată, acu’ pe cine mai ceri ? „. Ne-am adunat, aproape, la ora stabilită. Discutăm rapid despre cine cere pe cine. După cum zicea și mama, am experiență în cereri așa că am găsit și domnișoara de cerut. Culmea e că, Cos are și ea experiență în genul ăsta de cereri. Și când zic experiență, vreau să zic că soțu’ ei e super de gașcă. Discutăm despre cum ne organizăm.

sambata-si-cererea-in-casatorie-cum-sa-o-ceri-in-casatorie-evenimente-daniel-nica-blog-4
Șerban și Mihai o să stea pe o bancă în apropierea locului unde o cer. Sunt prietenii mei, pe care Cosmina „nu” îi știe. Ei așteaptă să-mi dea buchetul de flori atunci când aleasa o să zică da. Stabilim că, de vreme ce lucrurile se întâmplă în fața viitorilor miri (aia adevărați), trebuie să îi implicăm și pe ei. Mihai și Șerban au să ne dea flori, nouă și câtorva femei din jur, printre care și „victimei”. Printre cele care primesc flori, avem nevoie de ai noștri, așa că Oli primește și ea un trandafir roșu. Știm traseul „mirilor” știm ce avem de jucat așa că să înceapă distracția. Doi tipi apropiați „mirelui” îi urmăresc ca-n filme și ne raportează prin telefon un sunt.

Șerban și Mihai își ocupă locurile pe o bancă în zona unde urmează cererea. Ascund*** trandafirii la spate.

Oli se plimbă așteptând să-și primească trandafirii.

Jucând rolurile amorezaților, eu și Cos admirăm vitrinele din centru, mergând la pas. Îi povestesc rapid despre cum a fost cererea (aia pe bune) pe care am făcut-o eu. O întreb cum a fost la ei. Râdem. Mă uit la ea și îi spun să intre în joc. Opresc 2 domnișoare care trec pe lângă noi:
” Spuneți voi că nu sunt cea mai bună variantă pe care putea să o aleagă ? ”
Cele două râd și confirmă uitându-se când la mine când la ea.
” Ziceți voi că nu e o femeie extraordinară, chiar și la prima vedere ? ”
Confirmă și de data asta. Au picat în plasă, după cum zâmbeau pentru ele suntem un cuplu. Plecăm mai departe. În punctul ăsta eu zic că suntem deja intrați în poveste. Discutăm despre relația noastră. Stabilim că suntem împreună de 3 ani. Nu știm exact unde și cum ne-am cunoscut dar nu s-a întâmplat în club. Ne uităm cu nerăbdare după viitorii tineri căsătoriți. Nu se văd. Pietonala e destul de circulată așa că, cererea o să aibă efect. Cei doi nu au cum să se prindă, nu se cunosc.

Îmi pregătisem de acasă o poezie scurtă. Cei doi prieteni a lui „Romeo” ne fac semn că îndrăgostiții se apropie. Sunt la o distanță de maxim 5 metri de noi. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta. Le văd reflexia celor doi, care s-au oprit să ne privească, în ochelarii de soare „iubitei” mele. Ridic vocea:

– Iubirea mea. Stai. Oprește-te ! Vreau să …

Mă uit în dreapta mea, oamenii de la terasa de lângă deja ne privesc; două domnișoare dau să treacă mai departe… Să le atrag atenția și mai mult așa că mă uit la cele două:

– Stați! Rămâneți acolo !

Cele două se opresc. Cosmina se uită la mine agitată. Pare că tremură un pic. Rectific, tremură. (Ce bine joacă! mă gândesc). Mă pun în genunchi. „Victimele” noastre sunt acolo. Oamenii din jur sunt entuziasmați. Scot cutiuța din buzunar:

– Cosmina spune-mi, de câți ani suntem noi împreună ?
– De, de 2. îmi spunea ea uitându-se când la mine, când la mâna care-i întinde o cutiuță …
– De 2, de doi jumate. zic eu râzând. [stabilisem 3, mă gândesc.]

Se uită la mine, se uită în jur, rapid. Tremură. Își pune mâinile la gură. Îi tremură mâinile.  [doamne, ce credibil e, mă gândesc]. Îmi confirmă, gesticulând, că e de acord cu mine, cu 2 ani jumătate.

– Vreau sa.. spune-mi. Vrei să îți petreci tot restul vieții cu mine ?!

Scot inelul și arunc cutiuța la întâmplare. Rămân cu mâna întinsă către ea. Se uită la mine. Aud ca răspuns o serie de vocale tremurate. Arunc o privire, cu coada ochiului în jur: Mihai pare că dă se se ridice cu florile, oamenii de la terasă au telefoanele scoase. Mă uit din nou la Cos, cu inelul întins către ea, așteptând în genunchi:

– Să știi că nu ți-l dau până când nu zici da !

– Da, da, vreau !

Îmi dau seama că am uita poezia pe care o pregătisem. Era legată de tricoul cu motiv de Crăciun. V-am zis că avea un scop. Improvizez ceva în aceeași direcție:

– Nici nu ai observat că am pe mine un tricou cu un ren, un tricou de Crăciun.

Aștept reacția ei, aia adevărată. Nu discutasem nimic despre asta. Se uită un pic surprinsă la mine. Funcționează. Așa că merg mai departe:

– E un tricou de Crăciun, chiar dacă e „vară” pentru că tu ești sărbătoarea mea, în fiecare zi!

Zâmbește emoționată. Întinde ambele mâini, tremurând subtil. Îmi dau seama că e bine să implic publicu și mă întorc către cei de la terasă:

– Nu știu! pe ce mână se pune inelul ?

Nu am habar ce au răspuns. Sper doar că au râs; asta era ideea. Revin la ea și îi pun inelul pe mâna dreaptă. Șerban și  Mihai se ridică de pe bancă și aduc florile pe care le ascundeau. 3 trandafiri pentru noi și câte unul, „aleatoriu” pentru câteva dintre domnișoarele prezente.

Șerban îi dă lui Oli o floare iar Mihai îi dăruiește una „victimei” noastre și uitându-se către el:

Acum ar fi momentul, dacă vrei să faci ceva !

Între timp, ” povestea ” merge mai departe. Noi ne îmbrățișăm. Cei de la terasă aplaudă. Băieții noștri intră în joc și mă felicită, urându-mi casă de piatră. „Romeo” și „Victima” se apropie de noi. El întinde mâna către mine și mă felicită, un pic stânjenit. (hmm, e normal, el știe adevărul). Mă uit în ochii ei, mi se pare pare că e atât de fericită pentru noi. Cred că a picat în plasă. Se uită la Cos și o întreabă:

Pot să văd și eu inelul ?

Rectific ce ziceam acum 3 rânduri. Nu cred ! Sunt sigur că a picat în plasă. Fetele admiră împreună inelul. Eu și „logodnica” mea le mulțumim și plecăm mai departe.

 

Ne întâlnim cu toată gașca și concluzionăm: A ieșit bine. Acum rămâne să vedem, prinși în piesa noastră, cum se descurcă „Romeo” care are de făcut o cerere pe bune.

Râdem, glumim. Plecăm fiecare la casele lui. Eu trebuie, totuși să înapoiez inelul. Georgi zice că dacă-l pierd, îl plătesc. Nu ne jucăm cu din astea. Pun inelul la loc de unde l-am luat și primesc update pe facebook:

Sâmbăta și cererea în căsătorie - cum sa o ceri in casatorie -evenimente - Daniel NICA blog (1)

 

Ce e viața fără câteva poze ? Dacă cineva a prins cererea azi și are vreo poză, filmare, nu ezitați să o împărtășiți cu noi. Un „album” mic aici:

 

P.S.: pentru cereri, propuneri, logodne și alte evenimente din categorie, ne contactați voi. 😉

Note de subsol:

* hai să zicem că facem parte dintr-un grup de prieteni, mai noi, ca să nu intrăm în detalii care nu sunt necesare acum.

** Fără legătură directă cu restul textului, simțeam nevoia să scot în evidență că e un loc mișto. Îi bate pe cei de la ” Dristor „, fără drept de apel. E, un fel de ” Calif ” dar cu apucături fresh/eco. Dacă interesează pe cineva, îi găsiți aici, în Timișoara.

*** Au fost atât de bine ascunși încât, Șerban ne-a povestit că, în timp ce noi ne trăiam povestea de iubire, în ochii publicului, cine l-a întrebat cât cere pe trandafiri. Nu știu dacă e de râs că l-a confundat cu un vânzător ambulant sau e de plâns că nu a făcut o afacere bună. Eu zic, era momentul.

 

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

2 responses to “Sâmbăta și cererea | DA !”

  1. Dinu says :

    Salut,

    Foarte bine scris, amuzant, dragut ah si inca ceva, multumim mult pentru ajutor si sper sa ne vedem cat mai curand la o cafea/suc/bere :D.

    Semnat,
    Romeo =)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: