Archive | Proiecte RSS for this section

Scurtmetraj pentru FEAA| Trupa ZAR

Scurtmetraj - FEAA Timisoara 50 de ani Daniel NICA blog

Ziceam la un moment dat că nu am mai scris de mult pentru ca am multe proiecte în care m-am implicat. E bine că wordpress te lasă să îți planifici postările. 🙂

Dar articolul de față nu e programat, îl scriu chiar acum (22:35).

Îl scriu pe fugă, pentru că în situația de față cuvintele nu își au rostul.
De ce îl scriu ? E simplu. Pentru oameni.

[ Video mai jos ⇓ ] Citește mai mult…

„O zi de vara” – Cuibul artistilor | Teatru

Turneu National Cuibul Artistilor - Timisoara - Daniel NICA - dndespre

Unde, când ?
Azi, în Timișoara, de la 20:00, la Casa de Cultură a Studenților.

Cine, cum ?
Cei la la Cuibul Artiștilor au plecat într-un turneu prin țară. #cuinimalateatru

Pe scurt ?
I-am văzut la București, săptămâna trecută. Acum merg să îi văd în Timișoara. Merită.

Pe larg ?

Lucrurile stau foarte simplu. Săptămâna trecută am fost la „Nunzio”. A fost prima dată când i-am văzut. Hai să vorbim un pic despre cum arată lucrurile la ei. Vreau să zic că, modul de organizare este genial.

Citește mai mult…

Despre autostop și berărie sau Brașov și păcănelele

despre autostop si berarie plus jocuri electronice daniel nica

Azi am plecat către Brașov, din Teliu. Un sat nu foarte departe de Brașov. Eu și trenu’ care urma să mă ducă înapoi în București eram despărțiți de doar 20 și ceva de km.

Așa cum era de așteptat, eu și geanta mea am făcut autostopu’.

Prima mașină, a doua mașină, a treia mașina, etc.

O dacie ruginită, un Bmw X5, un Audi înmatriculat în Ungaria și lista poate continua.

Într-un final, ceva mașină neagră a cărei marcă nu am reținut-o a oprit.

Șoferul îmi spune zâmbitor că merge doar către Hărman. Gâdesc că ar mai rămâne doar vreo 5 km între mine și tren așa că urc în mașină. Îmi fac loc între cele două cârje așezate tacticos pe bancheta din spate.

Pe drum oprim în fața unei sere de flori. Pasagerul din drepta (soția șoferului) coboară și cumpără un ghivechi cu flori roșii ca merele Anei. (“Ana-are-mere” din abecedar – clasa I ?!)

Aflu și povestea cârjelor. Șoferul meu conducea pentru prima dată în ultimele 3 săptămâni, fiind operat la picior. Nu am aflat nici la care picior și nici de ce, dar știu că cei doi se îndreptau către nașii lor.

Am ajuns la destinație fără alte comentarii. Am coborât; dar nu înainte de a întreba “cât mă costă distracția”. Răspunsul a fost exact același pe care îl ofer și eu autostopiștilor mei: “Nimic! Sănatate!”

Acum între mine și tren erau doar vreo 5 km. Ceasul arăta ora 15.03 iar trenul urma să-și șuiere plecarea la ora 16.05. Zona unde făceam autostopul părea să-mi ofere mai multe șanse dar realitatea era alta.

Un tirist, un Bmw, un alt tirist, un Hyundai, un Audi, un alt Audi, un alt tirist, mașini de România, de Ungaria, de Bulgaria, de Germania… lista nu se mai termina dar nimeni nu oprea. Am avut chiar și un biciclist, pregătit, parcă, pentru “Turul Franței”. Am zis să-mi încerc norocu’. I-am facut semn.  A zâmbit. L-am întrebat: “spre Brașov ?”. A râs, a dat din cap în semn că da apoi și-a văzut liniștit de drum. I-am făcut ziua mai bună. Eu și mărțisoarele de 1 martie.

Într-un final, aproape nesperat, cineva a a oprit. Un Ford Focus alb, varianta berlină, un pic ruginit pe alocuri.

Eu, la ușa pasagerului din dreapta:

– Buna ziua, spre Brașov ?

– Da, urcați.

– Să-mi pun bagajul în spate sau aici ?

– Pune-l aici, sau în spate, sau aici!

Ușor derutat înghesui bagajul în față, la picioarele mele. Șoferul meu, un domn undeva la +50 de ani, se uită la mine, se uită la bagajul de la picioarele mele:

– Poate că era mai bine să-l pui in spate.

– E ok, nu vreau să vă deranjez.

– Hai, pune-l în spate.

Înainte de a demara, se asigură că am știut să închid bine ușa mașinii. “E pentru siguranța dumneavoastră, nu vreau să vă pierd pe drum”, îmi spune el fără să schițeze un zâmbet. Realizez că vorbește serios. Mă conformez și pornim la drum.

Încerc o discuție despre pasajul ce se construiește înainte de Brașov de mai bine de 3 ani:

– Dacă ar tremina și pasajul ăsta…

– E, o să-l termine, acum a venit primăvara, lucrurile merg bine.

– Credeți că o să-l vedem terminat, curând ? întreb eu.

– Da, vedeți, au început să lucreze la picoarele podului, lucrurile merg încet dar sigur. E mai bine așa.

Îl aprob și renunț la discuție. Cred că, undeva pe parcursul celor 5km, am văzut un zâmbet schițat din partea seniorului din stânga mea, dar nu sunt sigur. M-a lăsat chiar în fața gării deși nu știu dacă avea drum pe acolo. (mulțumesc încă o dată).

Ca și primul meu ‘șofer’ nici acesta din urma nu a dorit nimic:

– Ce vă datorez, vă rog frumos ?

– Eu nu știu și nu cunosc nimic. Sănătate!

Ajung în gara Brașovului. Aceeași gară murdară, plină de gunoaie și de curve ieftine gata să-ți facă orice pentru 5 lei sau un pachet de tigări. Nimic schimbat de la ultima mea vizită. Nimic înafară de mărțișoare. Co-naționali de culoarea abanosului, care azi vând simbolul primăverii cu prețuri între 1 și 10 lei, tuturor doamnele, domnișoarelor și domnilor care vor să fie în ritm cu anotimpul. Culorile predominante ,în gară, azi, sunt : alb, roșu și negru; în orice ordine doriți să vi le imaginați.

Sunt 3 zile de când încerc să accesez e-mail-ul dar soarta mi-a fost potrivnică. Azi e primăvară și mă gândesc că, poate, am noroc. Mă așez pe primul peron al gării și deschid laptopul. Sunt câteva hotspot-uri deschise. Primăvara mea tocmai a fost înghețată: toate sunt parolate.

În aceeași clădire cu Gara, cu intrare direct de pe primul peron tronează, mandra, o crașmă aproape tradițională. Prin geamurile aproape curate poți să vezi media de vârstă a băutorilor de bere, mai mult sau mai puțin ocazionali: peste 40. Aceleași geamuri îmbâcsite de fum sunt suportul a 2 texte scrise cu auriu. Un fel de Las Vegas mioritic mă anunță cu drag: “ Berarie – jocuri electronice “.

Mai mult împins de curiozitate decât de speranța unui wi-fi îmi calculez că mai am o jumătate de oră până la plecarea trenului așa că intru.  La una dintre mese, o doamnă cu un șorț roșu, trecută atât de prima tinerețe cât și de prima pensie, adună sticlele lăsate în urmă de ultimii vizitatori. Îi văd privirea fugitiv, în timp ce pune o scrumieră nouă pe masă. Ochii ei îmi prezintă încredere așa că mă apropii de ea:

– Săru’ mâna. Nu vă supărați, aveți cumva wi-fi aici ?

Realizez că sunt haios privit din exterior. Vorbesc în chineză pentru ea așa că, în timp ce mă privește gânditoare mă pregătesc să adaug explicația:

– A, internet, la internet vă referiți ? mă întrerupe ea înainte să completez.

– Da, internet. Zâmbesc eu, mândru de faptul că doamna din fața mea înțelegea despre ce vorbesc.

– Nu, îmi pare rau, nu avem.

În timp ce îmi pregătesc urmatoarea întrebare, logica în mintea oricărui căutător de interenet, observ detaliile din jurul meu: 30 de mese din lemn, fiecare dintre ele proprietară a unei scrumiere albe și încojurată de 4 scaune cu spătar; undeva în spatele crâșmei, precum regele peste supuși și avioanele peste Ucraina, veghează tejgheaua înaltă de aproape 2 metri. Pe ea sunt înșirate 10-15 sticle de bere, de diferite mărci, fiecare dintre ele având un preț scris, de mână, pe un carton lipit cu schotch de dop. Prețurile scrise cu un verde aprins variază între 3 și 6 lei. În spatele tejghelei e așeazat un frigider alb, cel mai probabil cu mult mai în vârstă decât mine. Acesta susține un TV pornit pe telenovele. Imaginea este animată de Tinu Veresezan care ne cântă ‘suparat’ din boxele unei combine muzicale amplasată în imediata vecinătate a televizorului, pe un frigider mai scund.

Personajele din bar sunt la fel de interesante ca decorul în care se regăsesc.  La prima masă de la intrare, îmbracat în blugi, cu o geacă de piele neagră ștersă și cu o căciulă gri, soarbe dintr-o halbă un domn aflat la majoratul primei pensii. La masa de lângă geamul pe care citisem ‘jocuri electronice’ stau alți doi martori ai longevității românești. Primul dintre ei, într-un ‘trailing’ albastru cu gri, scuipă semințe în scrumiera pe jumatate plină. Alături, companionului lui fumeaza o tigară echivalentul “Carpați”, tocmai scoasa dintr-un pachet udat de berea vărsată, probabil, cu 2-3 minute înainte de intrarea mea în local.

– Aveți idee, unde aș putea să găsesc internet în zonă ?

– Mă gandesc. Nu prea sunt locuri aici, în gară. Și nici nu vreau să vă îndrum greșit. Puteți să încercați la fostul Maiplai, dar nu știu sigur.

Zâmbesc. Fostul My Place după numele lui adevărat, e la vreo 5-6 minute de mers pe jos. Deci pierd vreo 10 -12 minute din jumătatea de oră pe care o am la dispoziție. Mai arunc o privire în jur și mă decid:

– Cât costă o bere, aici la dumneavoastră ?

– Cea mai ieftină 3 lei, dar avem și mai scumpe, avem și la doză.

– O să vreau și eu ceva la 3 lei, la sticla, dar imediat ce revin de la toaletă.

Merg către toaleta ascunsă de o perdea, undeva în spate. “Vecinul” meu de budă, este un domn ce pare să fi gustat mai multe licori de 3 lei.

Mă spăl pe mâini. Odată ce pornește apa, un pic împleticit, prinde glas si domnul de lângă mine:

– Le-a crescut ăstora apa ? Ieri nu a mers… se gândește.

Zâmbesc, continuă:

– Nici mai devreme nu mergea.

Îl salut din priviri pe veteranul locului și revin în încăperea destinată investițiilor de 3 lei. Plătesc o sticlă de Ciucaș cu 2 hârtii de 1 leu, 1 monedă de 50 de bani și 5 monezi de zece bani. Barmanița-debarasator îmi zâmbește:

– La noi și aștia merg, tot bani sunt.

Îmi pare rău că mai am doar 20 de minute până la plecarea trenului. Într-un mod ciudat, locul îmi place.
Mă întreb câți dintre cei care trec pe aici și-au ratat  șansa de a fi următorul Bacovia ?

Prima mea lansare de carte

Nu am mai scris nimic de ceva timp pe blog, dar nici nu am stat cu mâinile în sân. Ieri seară, în cadrul celei de-a 6-a Conferinţă Internaţională a Cadrelor Didactice de la Buftea, am avut o mică lansare de carte.Prima mea lansare de carte! „Microantologie de poezie urbană contemporană”  se numeşte cartea. Şi, ce-i cu asta? Simplu; în această carte am şi eu 5 dintre poeziile publicate deja pe blog.

De ce doar 5?

Am trimis 6, dar „Dormitorul ei” a fost considerat prea erotic pentru formatul evenimentului.

Despre eveniment?

A început undeva în jurul orei 14.00, într-o sală de conferinţe din primăria Buftea. S-au prezentat idei şi proiecte cu teme de la „managementul sistemului educaţional” – ştiu, sună pompos, dar a fost interesant-,la povestea de succes a unei asociaţii ce a reuşit să reducă abandonul şcolar în câteva licee-problemă din România noastră iubită până la o abordare alternativă a sistemului de învăţământului superior. Spre finalul conferinţei a avut loc şi lansarea cu, care, mă laud –mai mult sau mai puţin-.

Am recitat în faţa audienţei „O ţară… România” şi am primit aplauze la scenă deschisă. Tind să cred că le-a plăcut, având în vedere felicitările din pauza de cafea. 🙂

Am dat şi primele mele 6 autografe. 😀 (o realizare, nu?)

Despre câte cărţi s-au vândut nu ştiu prea multe, nu m-a interesat. Tot profitul câştigat din vânzarea acestora va merge către o casă de copii.

Despre cei prezenţi?

Învăţători, profesori de gimnaziu, de liceu, profsori universitari; Reprezentanţi din toate mediile educaţionale. Pur şi simplu oameni… oameni mulţi, oameni citiţi, oameni cu idei, cu iniţiativă; într-un cuvânt oameni faini!

Concluzii finale?

Nu pot decât să mă bucur de ceea ce am văzut în ochii celor prezenţi acolo şi să mulţumesc cu această ocazie domnului profesor universitar Sebastian Chirimbu, pentru ajutorul pe care mi l-a acordat.

Vă salut cu drag şi „ne auzim” la următoarea publicare,

Daniel

lansare Daniel Nica

lansare Daniel Nica lansare Daniel Nica

Formare de formatori

Pentru că fiecare oportunitate trebuie fructificată şi pentru că „înţelepciunea este a celor ce o dau şi altora!” m-am gândit că ar fi util să fac publică această invitaţie; cine ştie, poate o să fie, printre voi, persoane interesate de un asemenea subiect.

 

Cursuri pentru Formator Autorizat!

Buna ziua,

Va invit cu drag la un nou curs Formare de FORMATORI!
Va propun perioada 06-08 iulie 2012, cu examen in 14 iulie

Cursul va avea urmatorul program:
vineri 06.07.2012 ora 16.00- 20.00 (daca este in regula pentru voi, putem incepe si mai devreme!)
sambata 07.07.2012 ora 10.00 – 15.00
duminica 08.07. 2012 ora 10.00 – 15.00

joi 12.07.2012 ora 16.00 – 20.00 (facultativ, consultatii  doar pentru incepatori)
vineri 13.07.2012 ora 16.00 – 20.00 (facultativ, consultatii  doar pentru incepatori)

sambata 14 iulie 2012 ora 12.00 EXAMEN – prezenta obligatorie!

Adresa:  Bucuresti, Sector 3, Calea Calarasilor nr. 173, Bloc 42, sc.4,
Etaj 7, Ap. 130-131, Interfon: 131
(punct de reper: intre Universitatea Hyperion si restaurantul La Mama)
Astept sa-mi transmiteti inscrierile voastre si va promit un curs frumos, util si amuzant.

Pentru mai multe detalii:

Carmen Prodan

Mobil: 0722.881.081

 

Diplome „Manager la început de drum”

Şi am terminat şi diplomele pentru „Manager la început de drum”, de data aceasta nu facem decernare, dar sper că proiectul a avut impactul pe care mi-l şi ni-l doream.

Am participat la multe traininguri,dar metoda recompensarii am vazut-o la foarte putini traineri, iar doamna Carmen Prodan este una dintre aceste persoane. A reusit sa ma țină captivă, timp de 4 ore, deși ma plictisesc foarte repede. Am aflat informații noi de care sunt in continuare interesată și care cred că mă vor ajuta pe viitor.”  ne-a transmis  Daniela Scîntei.

Diplomă Manger la început de drum

Diplomă „Manger la început de drum”

Manager la început de drum

Şi uite că am mai organizat un mic eveniment. 🙂 „Manager la început de drum”, alături de doamna Carmen Prodan.  Sâmbătă, 9 iunie; o sesiune de training de 4 ore ce a avut ca grup ţintă studenţi membri ai asociaţiilor studenţeşti precum: Bos, Vip, ASER, ASCIG, DaAfaceri şi CROS.

După ce întâlneşti oameni ca cei pe care am avut placerea să-i cunosc sâmbătă, nu cred că mai ai nici măcar un dubiu atunci când spun (cu riscu’ de a mă repeta): „Noi suntem cei care o să schimbe mai mult decât ceva!

Revenind la ideea proiectului: deşi mic şi la prima ediţie, „Manager la început de drum” e un proiect care promite multe şi pe al cărui afiş să îmi pun semnătura şi la cea de-a 20 ediţie!

 

Manager la inceput de drum

Manager la inceput de drum

Studii de caz în cadrul „Buticul de PR”

Astăzi a fost o zi mai mult decât agitată, dar cum orice zi reuşită merită traită, nu prea am de ce să mă plâng. Am avut şansa să le vorbesc unor oameni ce mi-au lasat o impresie foarte bună.  Cine se gândea acum 6 luni că o să ajung, nu doar să fac ceva ce-mi place, ci să fac ceva la un nivel atât de înalt? Şi iată-mă astăzi aici [cine ştie unde o să fiu mâine]. Ca de fiecare dată, am fost cel mai tânăr dintre toţi cei prezeni acolo, şi asta nu poate decât să mă bucure.

Revenind la evenimentul din cursul zilei de astăzi:  am susţinut un studiu de caz în cadrul „Buticul de PR” organizat de Russenart Communications şi pot să imi spun singur că sunt mulţumit, a ieşit foarte bine.

” Studiile de caz din cadrul primului workshop Buticul de PR vor fi prezentate de Daniel Nica, Specialist in Relatii Publice si Comunicare Online in cadrul CEFORA BUSINESS SCHOOL si de catre Anca Gheorghiu, PR Specialist la Casa de Licitatii GOLDART. ”  restul articolului îl puteţi citii aici.

Buticul de PR

„Ieşi din umbră!”

Afis Ieşi din Umbră

Ce înseamnă pentru mine „Ieşi din umbră!” ?

O experienţă de viaţă, din care am avut multe de învăţat şi pe care cu siguranţă o să o repet!

Ce pot sa mai zic? Un proiect pe care l-am realizat singur de la A la Z pentru CEFORA Business School.

Puse cap la cap, 8 zile de workshop-uri, 12 traineri şi peste 60 de participanţi!

Ce să mai, din punctul meu de vedere a fost un succes!

Şi dacă tot vine vorba de succes, de ce să nu fie cu repetiţie? De ce să nu mai fie odata în toamnă sau în iarnă?

Şi dacă tot îl mai fac odată în iarnă, de ce să nu fie în fiecare an, măcar odată pe an?

Şi daca în Bucureşti îl fac odată pe an, de ce să nu-l duc şi în alte oraşe din ţară?

Gândind în felul acesta, concluzionez aşa cum am mai spus-o pe parcursul proiectului: „Trebuie să îl duc şi la mine acasă, în Drobeta Turnu Severin!”

Mă bucur să văd faptul că ceea ce fac e util altora şi că îmi sunt recunoscute meritele.

Premierea a avut loc la Casa RAF din Bucureşti!

Diplomă

Premiere "Ieşi din umbră!"

De astazi până…

Nu e ca şi când cineva trebuie să urmărească ceea ce scriu.

Am învăţat de la Iulian Olariu că a avea un blog e un lucru foarte important pentru un Brand Personal de succes.

Aşa că, de azi înainte, în limita timpului disponibil o să încerc să postez câte ceva despre ceea ce fac, despre ce imi reuşeşte şi ce nu.