Ignoranţi de Bucureşti

Portret de batrana – © victor.v.y.z – desene @ desenez.net

Astăzi scriu cu gându’ la „ea”. De ce? Simplu. Pentru că aş vrea să scriu despre altceva dar nu pot. Scriu cu gandu’ departe de mine şi departe de ea.

Dar nu, hai să facem altfel, vrei? Sincer, de fapt nici nu mă interesează ce vrei dar e de bun simţ să întreb.

Ştii ce e cel mai absurd? Scriu textu’ ăsta de pe o tabletă care cu siguranţă valorează mai mult decât tricoul à la bazar pe care îl port; fac asta în timp ce mă dau în leagăn într-un parc. Visez şi scriu despre “fata visurilor mele”, crezând că lucrurile nu sunt aşa cum îmi doresc eu şi că e “naşpa”, în timp ce lângă mine, o tanti care putea să îmi fie bunică doarme pe o bancă. E 11:30, noaptea, e un frig de îngheaţă apele iar eu ştiu că după ce termin de scris o să merg acasă unde mă aşteaptă un pat cald şi un ceai fierbinte. Oare chiar aşa de rău să fie pentru mine?

Trec peste diplomaţie şi cuvinte academice şi concluzionez: “Nu, nu frate,pentru mine nu e rău!”. Nu vreau să salvez lumea sau pacea mondială, să fim rezonabili, dar ştiu că pot ajuta; poate nu mult, dar cu siguranţă o să conteze. M-am săturat de oamenii ignoranţi şi de faptul că fiecare are “o tabletă, ca tot românu’ “ cum zicea Boc. M-am săturat de idioţii care mănâncă în mall pe banii lu’ mami şi lu’ tati [cu toate astea înjurandu-i la fiecare ocazie ivită] în timp ce la ieşirea din paradisul mall-ului sunt copii cu papuci în picioareîn plină iarnă. M-am săturat de jegurile [mi-am scuzat deja lipsa de diplomaţie, nu?] care cerşesc doar pentru că e mai profitabil decât să muncească. Aceşti nimeni care abuzează de bunătatea românului care dă pentru că o să îi ajute Dumneazeu [puţini şi ăştia] sau ca să îţi impresioneze prietena. Sunt scârbit de BISERICA la care vă rugaţi toţi făcând donaţii la una cu becali; “părinţii” voştrii “sfinţi” vă învaţă să dăruiţi în timpul slujbelor ţinute din Touareg [noroc cu tubu’ de bas, aşa aud toţi enoriaşii ce-i bine şi ce nu]. Mă face să vomit capitala României, unde toţi veniţi pentru a ajunge MARI, iar după 3 facultăţi sfârşiţi prin a lucra într-o shaormerie [cum se scrie corect cuvantu’ ăsta?!] sau ca şomeri cu diplomă.

Având în vedere toate astea şi faptul că nu vreau să fiu un ignorant, azi o las de-o parte pe „EA”, am timp să iubesc şi mâine. În seara asta, spre surprinderea şi dispreţul ignoranţilor de Bucureşti, facem o faptă bună. Merg acasă să îmi iau ceaiu’, o să îl beau în parc…