Tag Archive | dor

Povestea „27 august – Norvegia” Partea a ②-a

povestea-27-august-norvegia-partea-ii-daniel-nica-blog

[Din episodul anterior: Găsisem o fată frumoasă foc …
– Așa ca Maria de la grădi ? ]

– Da, așa, ca Maria de la grădi. Ne știam de 4 ani de zile, și ne tot jucasem un joc, vreo 2 ani și ceva, dar de aproape 2 eram împreună.

– 4 ani ? Adică aproape jumătate din toată viața mea ?
– Da, cam așa ceva.

Citește mai mult…

Anunțuri

Povestea „27 august – Norvegia” Partea ①

povestea-27-august-norvegia-partea-i-daniel-nica-blog

– Tataie, de ce ești supărat ?
– Tataie, ești bine ? de ce nu vorbești cu mine? Unde te uiți ? Taaataie !
– A? Scuză-mă copile … mă gândeam la ceva. Ce ai zis ?

– Te-am întrebat de ce ești supărat ?
– Nu sunt …

– Tataie, te cunosc, ești supărat, ce ai pățit ?
– Ești prea mic, nu cred că maică-ta ar fi de acord să îți povestesc așa ceva; și oricum a fost de mult …

– Nu sunt mic! Uiți că ieri a fost ziua mea ?! 27 august; de ieri am 11 ani, cred că sunt destul de mare să știu cine te supară …
– Poate…
Citește mai mult…

Câte lacrimi vede-o gară

Lacrimi in gara - photo

Urla trenu’ trist în gară,

Șed parinții pe peron,

Le pleaca copilu’ iară,

Se-ntoarce oare la iarnă ?

… Știe numa’ bunu’ Domn.
Câte zile or să treacă,

Pâna când să se întoarcă…

 

Trenu’ plânge înc-o dată,

Scârție și pleacă!

Și rămân în urma lui,

Doi părinți ai nimănui.

 

De prin geamul aburind,

Printre lacrimi dar zâmbind,

Îi privescu doi ochi caprui,

Ce ramân ai nimanui.

 

Cât zgomot în departare,

Câți copii pleacă de-acasă ?

Câți se vor întoarce oare ?

Câte lacrimi vede-o gară …

 

Câte lacrimi într-o gară…

Ieri nu mi-a fost dor de tine

Photo: Ieri nu mi-a fost dor de tine

Azi e noapte și cum e trecut de 12 e deja mâine. Ieri mi-a fost dor de tine. Tot ieri ma gândeam la zâmbetul tău, la felul de a-ți mușca buzele când încerci sa-mi dai de înțeles altceva decât ceea ce zici, la cum îmi cântai și eu adormeam fără să vreau. Mi-am adus aminte de cum tremurai (chiar așa?) la fiecare atingere mai tandră, de cum îmi tăiai respirația cu fiecare tresărit mai senzual. Mă gândeam (și-mi ardea sufletu’ de dor) cum aș fi putut să adorm cu tine, lângă tine, în tine !

Mâine, pentru că azi e trecut de 12, am realizat că mie mi-e dor de mare în fiecare vară și mă gândesc că întotdeauna mi-a plăcut zâmbetul complice al femeii,cum iti trezește imaginația fără să te atingă, doar prin felul în care își mușcă buzele…  și mă gandesc că iubesc muzica și femeia, deci ador femeia care poate să-mi cânte!  Îmi aduc aminte că fiecare ‘ea’ tremură atunci când o atingi, dacă știi unde să o atingi și respirația ți se taie la fiecare urcare pe Everest, chiar dacă urci pentru a mia oară.

Știi când m-am trezit azi ? Atunci când mi-am adus aminte că ieri nu puteam să adorm cu tine și nici nu voiam asta.

Azi am realizat că nu mi-e dor de tine! Mi-e dor să am o femeie lângă mine;  Ard de nerăbdare să o întâlnesc, să pot să o fac să tremure, să n-o las niciodată să-i fie dor să-mi fie dor de ea.

Azi știu că ieri nu mi-a fost dor de tine…

Mi-a fost dor să-mi fie dor !

Poezie fără titlu

Să te gândesti la mine

Când nu o să mai fiu

Şi să mă plângi

Când ceasul va să fie prea târziu.

La miez de noapte

Când îti e dor de mine

Îngroapă-mi amintirea

În sângele din vie.

Si varsă un pahar

în timp ce râzi,

Sti c-am fost fericit

Dar nu mai îs…

Lacrimi din sânge de Hristos

Să fie tot ce-ai pentru mine,

Doar lacrimi roşii fie jos,

Peste-amintirea ta cu mine.