Tag Archive | ea

Dialog din viitor [ea]

Da! spuse ea cu lacrimile ….

Povestea asta începe ca oricare alta. Un el și normal, o ea. Doi tineri, nebuni după viață. Se văd, se plac, ce rămâne de făcut ? Ei bine aici începe partea interesantă:

–          Nu te mai suport !!! Pleacă, pleacă din viața mea ! Nu te mai vreau, nu te-am vrut niciodată! spunea ea cu mâinile tremurânde, cu lacrimi în ochi care implorau contrariul cuvintelor abia rostite.

–          Da!? Ești sigură ?! Dacă plec nu mă mai întorc niciodată și cel mai important, nu mă mai uit în urmă. Deci, te mai întreb o singură dată: ești sigură ?

–          Da! spuse ea cu lacrimile curgându-i pe obrajii roșii.

–          Adio!

–          Nu pleca… apucă ea să șoptească, dar el nu se mai uita la ea

__________________________________________________

–          Mami, mami, tu l-ai iubit pe tati din prima clipă ?

–          Mami, sincer, nu.  Nu l-am suportat pe taică-tău. Nu-l lăsam nici să stea lângă mine.

–          Păi și cum ai ajuns să te măriți cu el ?

–          Uite, pentru întrebarea asta meriți o mare ciocolată. Draga mea,uneori e nevoie să pierzi totul pentru a-ți da seama ce e cu adevărat important pentru tine. Așa a fost și la mine. Aveam prea mulți fluturi în cap când l-am cunoscut pe taică-tău. El mi-a arătat semnificația acestui cuvânt.

–          Ce frumos, mămica mea. Vreau și eu să întâlnesc pe cineva care să mă iubească cum te iubește tati pe tine.

–          Dacă deschizi ochii bine și nu alergi după cai verzi pe pereți, îl poți găsi. Trebuie doar să ai răbdare și să îți oferi  înainte de toate, o șansă să fii fericită. Pentru că este minunat. Este cel mai frumos sentiment din lume.

–          Te iubesc, mami!

–          Și eu, draga mea, și eu.

 

 

Drepturile de autor merg către ea.

©  http://andreeacranga.wordpress.com/

 

Dialog din viitor [el]

Dialog din viitor foto [el]

‘Și acum, ce facem ?’

 

–          Și ce ai făcut ?

–          Am așteptat…

–          Și dacă nu venea ?

–          Nu știu… trebuia să vină… știam că trebuie să vină, era momentul să facă primul pas.

–          Și, spune-mi, spune-mi ! ce  s-a întâmplat ?

–          Păi a făcut primul pas, aș fi vrut să-i facă pe toți dar…

–          Dar l-ai făcut tu pe următoru’ ?

–          Da, l-am făcut… era întuneric, știi nici ție nu-ți place întunericu’ și stăteam în mijlocul străzii și…

–          Păi, mi-e frică de întuneric… de asta o strig de fiecare dată..

–          E, și eu am strigat-o;  am fugit după ea… am făcut un pas eu …

–          Și unul ea, nu ?

–          Da, tot așa până când am ajuns din nou unul lângă altul…

–          Și ?

–          Am luat-o în brațe, ne-am sărutat iar apoi …

–          Ați trăit fericiți până acum ?

–          Nu…  (și râde).

–          Cum nu ? Nu sunteți fericiți ?! (cu o voce tristă)

–          Ba da, suntem, dar lucrurile nu au continuat așa ușor …

–          Atunci ?

–          Ce te-a întrebat pe tine ieri, când i-ai stricat florile cu mingea ?

Își coboară privirea în podea și răspunde:

–          Au… îmi pare rău … s-a supărat un pic. M-a întrebat: ‘Și acum, ce facem ? ‘

–          Și tu ce i-ai răspuns ? și râde.

–          I-am spus că nu știu…

–          E, fruntea sus, ai aproape 7 ani, ești bărbat, ce naiba ?! Hai să-ți zic un secret.

–          Ce e ?

–          Promiți să nu mai spui la nimeni ?

–          Da, promit, promit. Ce e ? (zâmbește)

–          La fel m-a întrebat și pe mine după ce ne-am sărutat: ‘Și acum, ce facem ?’ ochii îi sclipeau de fericire.

–          Și, spune-mi, tati, ce i-ai răspuns ? Tu nu te-ai uitat în jos, nu ?

–          Hai că mă faci să râd. Nu, nu m-am uitat în jos. M-am uitat în ochii ei și i-am spus exact ca tine: nu știu.

–          Și, s-a supărat și pe tine ?

–          Nu știu, nu cred, sper că nu, dar cel mai te duci și o întrebi pe ea, da’ să nu-i spui că știi de la mine.

–          Nu spun, promit. Auzi ?

–          Da, ce e ?

–          Mi-a zis să nu-ți spun că știu dar mi-a povestit mami…

–          Da ?

–          Ce era cu mașina care v-a ocolit,mai era acolo când i-ai spus tu lu’ mami că nu știi ?

–          Da, era tot acolo, noi eram neclintiți, pe mijlocul drumului, un taxi ne-a ocolit, după care a stins farurile și a rămas undeva la distanță să vadă ce se întâmplă…

–          Așa a zis și ea… parcă e la tv… parcă e un film…

–          Da, un film de Oscar…

–          Cred că mă strigă, mă duc să o ajut… o rogi tu să nu mai fie supărată pe mine ?

–          Da, o să-o conving eu. Te duci acum la ea ?

–          Da, imediat fug.

–          Poți să-i spui că o iubesc ?

–          Da, îi spun eu și pentru tine.

Iese spre grădina din spate și urlă cât îl țin plămânii: Mami, tati mi-a spus că nu știe dacă te-ai supărat pe el da’ te iubește !

Ieri nu mi-a fost dor de tine

Photo: Ieri nu mi-a fost dor de tine

Azi e noapte și cum e trecut de 12 e deja mâine. Ieri mi-a fost dor de tine. Tot ieri ma gândeam la zâmbetul tău, la felul de a-ți mușca buzele când încerci sa-mi dai de înțeles altceva decât ceea ce zici, la cum îmi cântai și eu adormeam fără să vreau. Mi-am adus aminte de cum tremurai (chiar așa?) la fiecare atingere mai tandră, de cum îmi tăiai respirația cu fiecare tresărit mai senzual. Mă gândeam (și-mi ardea sufletu’ de dor) cum aș fi putut să adorm cu tine, lângă tine, în tine !

Mâine, pentru că azi e trecut de 12, am realizat că mie mi-e dor de mare în fiecare vară și mă gândesc că întotdeauna mi-a plăcut zâmbetul complice al femeii,cum iti trezește imaginația fără să te atingă, doar prin felul în care își mușcă buzele…  și mă gandesc că iubesc muzica și femeia, deci ador femeia care poate să-mi cânte!  Îmi aduc aminte că fiecare ‘ea’ tremură atunci când o atingi, dacă știi unde să o atingi și respirația ți se taie la fiecare urcare pe Everest, chiar dacă urci pentru a mia oară.

Știi când m-am trezit azi ? Atunci când mi-am adus aminte că ieri nu puteam să adorm cu tine și nici nu voiam asta.

Azi am realizat că nu mi-e dor de tine! Mi-e dor să am o femeie lângă mine;  Ard de nerăbdare să o întâlnesc, să pot să o fac să tremure, să n-o las niciodată să-i fie dor să-mi fie dor de ea.

Azi știu că ieri nu mi-a fost dor de tine…

Mi-a fost dor să-mi fie dor !

O tornadă

Articol - O tornada

 

Adunați în cerc, în cer,

Îngeri, draci și-un „rândunel”

Urlă, plâng. Râd și țipă,

Azi e mult prea diferită.

 

Azi e o zi cu tornadă,

Și-n parc sunt ca să o vadă,

Zgribuliți, speriați, pe-o bancă,

Un moșneag și a lui babă.

 

Tunete și fulgere – cerul e bolnav -,

Îngerii și dracii printre ele joacă șah !

Iar jos pe Pământ, pe aceeași bancă,

Tremură un moș și-o babă.

 

Ploaia rece îi lovește pe obraz,

Moșul se ridică – face primul pas.

Ea rămâne încruntată,

Pe aceeași bancă.

 

– Știi era mult prea devreme,

Să fie vorba de vreme…

Aș rămâne-aici cu tine,

Dar plouă: nu-mi face bine!

 

–  Alege o tornadă nu alege vânt,

N-o să regreți niciodată,

O poveste în tornadă,

Doar crede-mă pe cuvânt !

 

Spune-mi bătrâne

Spune-mi bătrâne

– Trăit-ai multe-n astă lume,

Așa se spune despre tine…

Văzut-ai cavaleri ce au scăpat de spadă,

Și totuși capul are să le cadă…

 

Văzut-ai împărați ce au condus nenumărate-armate,

Tu, moșule, cu multă viață-n spate…

Trăit-ai se mai zice-n lumea bună…

O dragoște creștină și-o dragoste păgână!

 

Iar eu te-ntreb ca p’ un părinte,

Pe care ai ținut-o minte?

Și care-n suflet o mai ții și az’,

Și-o s-o păstrezi cât timp ți-a mai rămas ?

 

Și să-mi răspunzi cinstit, moșneag bătrân,

Căci știi și tu c-am suflet bun:

De-ar fi cumva, s-aleg cândva,

Pe care s-o păstrez în viața mea ?

 

 – Păi, dragu’ meu, te-așteaptă-n față,

O lungă și frumoasă viață;

Dar vezi că nu-i ușor deloc

Iar tu… abia ce ai intrat în joc.

 

Nu pot să-ți spun ce-i bine pentru tine,

Căci n-am știut nici pentru mine

Și vezi că-s tare supărat…

Eu n-am ales, doar am sperat…

 

Așa că dragul meu nepot,

Alege ce e bine pentru tine,

Căci eu în locul tău nu pot,

S-aleg mai bine…

Când îngerii pleacă

Cand ingerii pleacaDemonul sunt eu,

Când îngerii pleacă,

Şi ştiu că-i greu,

Da’ ai cam luat ţeapă!

 

Priveşte-mă bine, chip angelic,

Urmăreşte tot ce-ţi zic,

Când până şi Roma a luat foc!

Ţie iţi trebuie prea mult noroc,

 

Până si bunul Caesar a fost ucis,

Ce să mai vorbim d-un vis?

Iţi doresc să prinzi ideea,

Ştii cui aparţine cheia?

 

Cine deschide şi închide tot?

Nu-ţi fie frică; am să mă întorc!

 

Tot ce ne-am propus cândva,

E distrus şi ştii ceva?

Priveşte-mă în ochi

O să suferi când iei foc!

 

Un război are să-nceapă

Tu singura vinovată,

Să rămâi pe baricade,

Versurile-mi sunt grenade!

 

Şi promit s-arunc cu ele,

Peste visurile mele,

Şi în speranţele tale,

O s-arunc săgeţi letale!

Dialog

– Ştii că poţi să-mi spui orice,

Eşti mai bine, cum iţi e?

Mai priveşti, cum o făceai cândva,

În viitor, la viaţa ta?

 

– Dragă prieten bun găsit,

Mă bucur să te revăd,

Sunt bine, am reuşit,

Visul cu ochii îmi văd.

 

 

– Ai mutat munţii din loc,

Deţii sacul cu noroc,

Dar ce o sa faci cu ea,

Înc-o vrei în viaţa ta?

 

– Despre norocul din sac,

Am muncit şi înca trag,

Sper să fie toate bune,

C-am promis la multă lume.

Cât vorbind despre iubire,

Vom vedea ce va să vie.

 

– Bucuros sunt pentru tine,

Chiar mă bucur că eşti bine.

Sper să te revăd curând,

Şi să fii în primul rand!

 

Dormitorul ei

un pic de dragoste nu strica.... © gabriella - desenze.net

„Un pic de dragoste nu strica….” © gabriella – desenze.net

 

Şi-a dat jos halatul de noapte,

Lasandu-şi capul pe spate,

Cu un angelic zâmbet pe chip,

Doar mie mi s-a dăruit.

 

Am atins-o uşor pe gât,

A zâmbit, a tremurat, i-a plăcut,

I-am sărutat sânii albi ca laptele,

Mi-a furat visele, şoaptele…

 

Vroiam să-i vorbesc,

M-a strâns în braţe aproape cu ură,

Ducându-mi degetul la gură,

Să nu-i şoptesc!

 

În dormitorul ei ascuns,

De când Soarele a apus

Fost-au doar gemete şi mângâieri,

Iubire şi plăceri.

Plimbare de seară

Când o aştepţi să vină,

Ţi-e noaptea mai senină,

Ai sufletu-n culori

Şi simţi că poţi să zbori!

 

Surâzi când vine,

Deşi nu-i pentru tine,

Zâmbeşti când pleacă,

Aşteptând să se-ntoarcă…

 

Inspiraţie de seară

Mă urc în tren,

Mă uit în spate să văd ce mai rămâne

C-au fost şi zile rele şi-au fost şi zile bune

Se-aude sunet de plecare

Şi toată lumea e-n vagoane

Locomotiva fuge-acum urlând,

O să ma-ntorc la tine, doar în gand!