Tag Archive | proza

Când te-am prins …

E târziu. Am avut treabă la birou până mai pe seară, după care am oprit la cofetărie să iau prăjituri. Ceasul din bord îmi arată 12.30 noaptea. Parchez în fața blocului. Iau prăjiturile și cele 2 ouă Kinder și urc scările. Nu a fost o zi rea dar sunt obosit și un pic ciufut din cauza somnului. Cu toate astea urmează 3 zile în care o să fiu acasă. Urc scările în fugă. Deschid ușa de la intrare.
Citește mai mult…

Anunțuri

” Loveste-ma ! ” Episodul ❷

loveste-ma-episodul-2-invitatie-la-teatru-despre-comunism-daniel-nica-blog

     [din episodul anterior : 
     – Cine naiba e Aurel ?!

     – Colegul meu… așa îl cheamă cel cu care m-am… stat de vorbă… ]

– Cum adică “m-am stat de vorbă” ?
– Am greșit. Tu îți dai seama că putem folosi internet ca să ne organizăm … e exact ce am aveam nevoie ca să știm unii de alții … să îl dăm jos de dictatorul ăsta…
Citește mai mult…

Despre Udrea, Birdman, Vday și ProTV

O sa punctez “rapid” subiectele main stream din ultimele 2 săptămâni.

Ordinea pe ‘shuffle”:

Udrea și puscăria.

Elena Udrea - daniel nica

Ba arest preventiv, ba arest la domiciliu, ba liberă, ba urmărită penal… și povestea pare să mai dureze ceva. Fie vorba între noi, dacă nu se va demonstra că urmărim doar o scenetă dintr-un teatru de păpuși, pot doar să mă bucur pentru un titlu în care cuvintele “Udrea” și “arestată” sunt mijlocite de “este”.

Deși haios de abordat imediat după “Udrea și cele 1001 de nopți”, hai să privim la rece următorul subiect:  “Sunt celebru, scoate-mă de-aici!”.sunt celebru scoate ma de aici daniel nica blog

Am așteptat cu mare nerăbdare primul episod din reality-show-u’ marca PRO. Acum, după primul episod concluzionez fără vreo remușcare: așteptarea a fost cea mai bună parte din show-ul ăsta. Doar teaser-ul/trailer-ul și cam atât, nimic mai mult.

mihai traistariu daniel nica

img. 1

Luni, la ora 20.29 aveam tv-ul pornit pe PRO. A început enumerarea pseudo-vedetelor. 2 lucruri am remarcat din toată înșiruirea asta: 1 Trăistariu are păr (img.1) și 2 ce p**a mea caută mama lu’ Mihai Viteazul (img.2) în emisiunea asta și de ce -iertat să-mi fie limbaju’- , trebuie să stea dezbrăcată la una cu Ruby si Gina ?

Luminita Nicolescu sunt celebru scoate ma de aici daniel nica

img. 2

Am înțeles; avem bombe și petarde în emisiunea asta, dar de ce sunt necesare și obuze din primul război mondial ?

Am rezistat cam 15 minute în încercarea de mă bucura de noul format TV.

De ce ?

  • Pentru că este o altă idee bună făcută praf într-o țară în care important e să mâncăm căc*t la figurat, iar mai nou și la propriu.
  • Pentru că jungla este într-adevăr în Africa de Sud, doar că ‘vedetele’ noastre sunt într-un loc din Africa de Sud, în care, dacă se pun să numere, o să vadă că sunt mai multe hoteluri de 5 stele decât animale.

Un alt subiect fierbinte: “The Romanians are coming”, un documentar realizat de verișorii noștri ‘engleji’. Un documentar despre ‘românii’ cu fuste înflorate care le invadeaza habitatul britanicilor.
Care-i treaba cu materialul ăsta media împărțit în sezoane și episoade ?
Mă prezintă pe mine și pe toți românii care, înainte de toate știu să citeasca și citesc ce scriu eu aici fără google translate. Ne descriu pe noi românii ca fiind o țară undeva în lumea a 3-a. Primul ‘român’ în casa căruia pașesc britanicii și căruia îi iau interviu subliniază că: “Americanii se pregătesc să plece pe Marte și noi trăim aici și mergem cu căruța.”

Reportajul făcut cap-coadă cu scopul de a manipula sugerează că așa suntem toți.

O să fiu și rasist și direct și necenzurat, dacă asta face diferența:

Persoanjele prezentate în filmări sunt într-adevăr de naționalitate română așa cum este si Markó Béla, dar cam atât. În altă ordine de idei, cum p**a mea au vazut doar căruțele și au ratat să-și facă măcar o poză cu unul din Lamborghini-urile sauFerrari daniel nica blog Ferrari-urile de pe strazile din București (sau poate au aterizat pe aeroportul din “satul” unde au filmat). Vorbeam de a face o poză, nu pentru că m-ar interesa să scrie despre câte mașini scumpe umblă pe străzile noastre pline de gropi, ci pentru a le arăta copiilor lor cum arata o masina de câteva milioane de euro.

O să-mi săriți în cap cu clișee de genu’: “ce știi tu… câți oameni trăiesc greu în țara asta”, “au dreptate, la noi înca se folosește căruța”, “aia cu mașini scumpe au furat”.

O să vă răspund: “nu îi pune nimeni să facă 15 copii, să trăiască din ajutor social, pentru că nu vor să muncească, dar să dețină cel puțin o antenă Digi cu +100 canale tv pentru plasma din casa din chirpici”, “da și bunicul meu se plimbă cu căruța, la țară; dar faptul că a cumparat mai mult de o mașină NOUĂ de pe bandă, din uzinele Ford, îl face să nu mai pară așa nomad (sau ? ). Să mai adaug că e ca atunci când alegi să mergi pe jos în detrimentul  mașinii. Se numește plăcere, nimic mai mult.” , “, în 90% din cazuri  ăia au furat. Adevarat, dar ce ne facem cu cei 10% care au muncit CINSTIT, într-o țară de hoți și cerșetori?! “

Oscaruri și Birdman.

birdman daniel nica blog

O să punctez, cu boltă, peste părerile criticilor de la Oscar: filmu’ ăsta e o porcărie de 2 lei.
Tot ce se poate ca eu să nu știu nimic despre filme, n-am jucat nici măcar într-o reclama la biscuiți pentru câini, ce să mai zic de nominalizări… deși, o dată, mama mi-a zis că dau bine pe cameră.

Printre filmele bune pe care le-am vazut în ultima vreme se număra: “Third Person” (trailer), “The Maze” (trailer), “The fault in our stars” (trailer) și, surprinzător mi-a plăcut, “Fifty shades of Grey”.

Valentine’s Day & Fifty shades of Grey

O să încep prin a vă întreba: voi sunteți normali cu V-day-u’ vostru ?
Hai să vorbim despre compexe și frustrări, pentru că, dacă ai sărbatorit “V-day” imediat după titlu eu sunt ‘frustrat și complexat” pentru că “nu am prietenă, sunt singur” și “ofticat pe cei care se iubesc”.

Păi, am și eu o părere:  iubirea nu se celebrează pe o dată anume. Iar “ frustratu’ “ care crede în Moș Crăciun dar nu crede în „V-day” are prietenă/iubită/gagică/etc. și nu de ieri de azi. Și noi doi sărbătorim echivalentul V-day-ului vostru în fiecare zi cu o singură excepție. Stiți care ? V-day-u’ vostru.
Nu sărbătorim asta, nu pentru că suntem hateri sau hipsteri ci pentru că eu sunt ocupat să vomit de la atâta roz/roșu iar pe ea o doare capu’ de la atâtea inimioare.

Anul ăsta sărbatoarea vomit-inimioare-roz-în-ciocolata a fost cu mult mai enervantă pentru că în urmă cu vreo 2 week-end-uri eu și prietena mea am decis că vrem să mergem la „Fifty shades of Grey” în ziua în care apare în cinema, respectiv pe 14 februarie, sâmbata. Ce legătură au cele două ? Dacă ești “V-day addicted” ești, probabil unul dintre idioții care mi-a incurcat planurile, deci știi deja legatura, dacă nu, iți explic imediat. Om cu simț anticipativ am mers miercuri să cumpar biletele de la cinema. De ce nu le-am cumpărat online ? Din același motiv din care am reușit să găsesc 2 bilete abia la al 3-lea cinema și asta vineri, nu sâmbată. Rezervarea online era blocată iar în 2 cinematografere erau ocupate până și sălile VIP. Îndrăgostiții flori-bomboane-inimioare rezervaseră tot ca să petreacă cea mai frumoasă zi de îndrăgosteală din viața lor. Am luat bilete pentru vineri și i-am iertat pentru că mi-au încurcat planurile; mă gândesc că trebuie să fie greu să poți să iubești doar o dată pe an.

fifty shades of grey daniel nica blogDespre film ?

Nu foarte multe de spus. A fost exact așa cum a fost, un film cu mult sub așteptările create de marketing-ul agresiv, dar un film bun. Un film, (din nou, așa cum mă așteptam), fără scene porno așa cum îți doreau din toata inima NF*-urile sau bărbatu-cu-ea-în-gura**. A fost ușor de urmărit, iar finalul, deși un clișeu întâlnit și în alte filme, mi s-a părut genial. Pentru cei care nu au văzut filmul, precum un semn de carte care se repetă, scena, dintre cei 2 protagoniști ,de la început e reeditată la final.

Pentru idioții care din scena “bătaie și curea” au concluzionat că filmul este despre violență și despre cum vor femeile să ia bătaie, trebuie să vă spun că scena respectivă face parte din punctual culminant al trilogiei și că este vorba de drama pe care o trăiește el, nu despre bătaia pe care ea îl roagă să i-o aplice.

*NF-uri: gașca de fete/femei ieșite de V-day în gașcă de 6-7 ca să-și înece amaru’ că nu au și ele măcar o imitație de Gray. Această gașcă a ținut ca pe toată (a se citit “toată” cu majuscule) perioada filmului să râdă. Dacăcineva dintre cei care citește se simte, îl/o rog să-mi spună și mie ce p**a mea e de râs în ultima scenă ?!
De asemenea, dacă vreuna din NF-uri ajunge cumva să citească ce am scris mai sus am și un sfat:
pentru a nu dăuna sănătății celor din jur, în lipsa de altceva vibratorul este foarte util.

Bărbatu’-cu-ea-în-gură**:  pornind de la premisa “nimic ieșit din comun, doar țărani ieșiți din comună” cocalarul cu ea în gură este tipul din spatele meu care și-a băgat sau și-a scos pe tot parcursul filmului. Acesta a ținut să vorbească, ca pentru el și pentru toți cei care au avut nenorocul de a se afla în preajma sa că: “îmi bag &@%#! în el de film. Mi-am pierdut 2 ore din viață degeaba”. Placa s-a repetat la infinit. Nu mă intrebați de ce dar am un sfat și pentru el: filmele porno sunt pe redtube, nu în cinema.
M-am răzgândit, sunt darnic, mai am 2 sfaturi pentru el:

  1. În lipsă de altceva, mâna dreptă poate face minuni dacă utilizezi site-ul menționat mai sus.
  2. Când spui că ai citit multe cărti la viața ta, de reținut e că 3 de inimă neagră și popa de roșu sunt oarecum diferite de ce a scris pictorul O. Blaga sau actrița aia J. K. Rowling.

Dialog din viitor [ea]

Da! spuse ea cu lacrimile ….

Povestea asta începe ca oricare alta. Un el și normal, o ea. Doi tineri, nebuni după viață. Se văd, se plac, ce rămâne de făcut ? Ei bine aici începe partea interesantă:

–          Nu te mai suport !!! Pleacă, pleacă din viața mea ! Nu te mai vreau, nu te-am vrut niciodată! spunea ea cu mâinile tremurânde, cu lacrimi în ochi care implorau contrariul cuvintelor abia rostite.

–          Da!? Ești sigură ?! Dacă plec nu mă mai întorc niciodată și cel mai important, nu mă mai uit în urmă. Deci, te mai întreb o singură dată: ești sigură ?

–          Da! spuse ea cu lacrimile curgându-i pe obrajii roșii.

–          Adio!

–          Nu pleca… apucă ea să șoptească, dar el nu se mai uita la ea

__________________________________________________

–          Mami, mami, tu l-ai iubit pe tati din prima clipă ?

–          Mami, sincer, nu.  Nu l-am suportat pe taică-tău. Nu-l lăsam nici să stea lângă mine.

–          Păi și cum ai ajuns să te măriți cu el ?

–          Uite, pentru întrebarea asta meriți o mare ciocolată. Draga mea,uneori e nevoie să pierzi totul pentru a-ți da seama ce e cu adevărat important pentru tine. Așa a fost și la mine. Aveam prea mulți fluturi în cap când l-am cunoscut pe taică-tău. El mi-a arătat semnificația acestui cuvânt.

–          Ce frumos, mămica mea. Vreau și eu să întâlnesc pe cineva care să mă iubească cum te iubește tati pe tine.

–          Dacă deschizi ochii bine și nu alergi după cai verzi pe pereți, îl poți găsi. Trebuie doar să ai răbdare și să îți oferi  înainte de toate, o șansă să fii fericită. Pentru că este minunat. Este cel mai frumos sentiment din lume.

–          Te iubesc, mami!

–          Și eu, draga mea, și eu.

 

 

Drepturile de autor merg către ea.

©  http://andreeacranga.wordpress.com/

 

Dialog din viitor [el]

Dialog din viitor foto [el]

‘Și acum, ce facem ?’

 

–          Și ce ai făcut ?

–          Am așteptat…

–          Și dacă nu venea ?

–          Nu știu… trebuia să vină… știam că trebuie să vină, era momentul să facă primul pas.

–          Și, spune-mi, spune-mi ! ce  s-a întâmplat ?

–          Păi a făcut primul pas, aș fi vrut să-i facă pe toți dar…

–          Dar l-ai făcut tu pe următoru’ ?

–          Da, l-am făcut… era întuneric, știi nici ție nu-ți place întunericu’ și stăteam în mijlocul străzii și…

–          Păi, mi-e frică de întuneric… de asta o strig de fiecare dată..

–          E, și eu am strigat-o;  am fugit după ea… am făcut un pas eu …

–          Și unul ea, nu ?

–          Da, tot așa până când am ajuns din nou unul lângă altul…

–          Și ?

–          Am luat-o în brațe, ne-am sărutat iar apoi …

–          Ați trăit fericiți până acum ?

–          Nu…  (și râde).

–          Cum nu ? Nu sunteți fericiți ?! (cu o voce tristă)

–          Ba da, suntem, dar lucrurile nu au continuat așa ușor …

–          Atunci ?

–          Ce te-a întrebat pe tine ieri, când i-ai stricat florile cu mingea ?

Își coboară privirea în podea și răspunde:

–          Au… îmi pare rău … s-a supărat un pic. M-a întrebat: ‘Și acum, ce facem ? ‘

–          Și tu ce i-ai răspuns ? și râde.

–          I-am spus că nu știu…

–          E, fruntea sus, ai aproape 7 ani, ești bărbat, ce naiba ?! Hai să-ți zic un secret.

–          Ce e ?

–          Promiți să nu mai spui la nimeni ?

–          Da, promit, promit. Ce e ? (zâmbește)

–          La fel m-a întrebat și pe mine după ce ne-am sărutat: ‘Și acum, ce facem ?’ ochii îi sclipeau de fericire.

–          Și, spune-mi, tati, ce i-ai răspuns ? Tu nu te-ai uitat în jos, nu ?

–          Hai că mă faci să râd. Nu, nu m-am uitat în jos. M-am uitat în ochii ei și i-am spus exact ca tine: nu știu.

–          Și, s-a supărat și pe tine ?

–          Nu știu, nu cred, sper că nu, dar cel mai te duci și o întrebi pe ea, da’ să nu-i spui că știi de la mine.

–          Nu spun, promit. Auzi ?

–          Da, ce e ?

–          Mi-a zis să nu-ți spun că știu dar mi-a povestit mami…

–          Da ?

–          Ce era cu mașina care v-a ocolit,mai era acolo când i-ai spus tu lu’ mami că nu știi ?

–          Da, era tot acolo, noi eram neclintiți, pe mijlocul drumului, un taxi ne-a ocolit, după care a stins farurile și a rămas undeva la distanță să vadă ce se întâmplă…

–          Așa a zis și ea… parcă e la tv… parcă e un film…

–          Da, un film de Oscar…

–          Cred că mă strigă, mă duc să o ajut… o rogi tu să nu mai fie supărată pe mine ?

–          Da, o să-o conving eu. Te duci acum la ea ?

–          Da, imediat fug.

–          Poți să-i spui că o iubesc ?

–          Da, îi spun eu și pentru tine.

Iese spre grădina din spate și urlă cât îl țin plămânii: Mami, tati mi-a spus că nu știe dacă te-ai supărat pe el da’ te iubește !

O ultima privire (proza)

Imagine 1

O ultima privire…

O ultima privire, aruncata pe furis. Esti sigur ca a venit momentul sa pleci; sa pleci pentru totdeauna! Nu exista formula de salut pentru situatia in care te aflii. Trebuie sa pleci si o sa pleci; nu ai voie sa privesti inapoi si nici sa gandesti la nimic din ce a fost. Stii mult mai bine decat vrei sa para, ca nu o sa te mai intorci niciodata.

Amintiri, sentimente, idei, vise, idealuri, sperante, gandiri, un trecut agitat si o carte. Toate astea le-ai aruncat deja in cufarul etichetat: trecut! A mai ramas sa inchizi lacatul si sa arunci cheia. Poti, sti ca ai voie, e permis, e legal, mai mult de atat, e chiar moral sa iei cufarul cu tine, sa il cari pana la momentul in care simti ca devine prea greu.

O sa ajungi si la momentul in care, cufarul prezent o sa fie indeajuns de greu incat sa nu le poti cara pe amandoua. Abia atunci va trebuii sa alegi intre o cutie pe care nu mai poti sa o deschizi si o cutie in care inca poti adauga orice vrei tu;

Cu toate astea, pana acolo mai ai de asteptat, sau mai bine zis de alergat.

Esti in pragul usii, sau poate deja ai facut primul pas pentru a iesi afara, esti hotarat, ti se citeste pe chip, iti radiaza sufletul de frica si emotie, iar ochii…? Ochii sunt atintiti asupra drumului ce ti se asterne in fata, precum privirea ucigatoare pe care vulturul i-o arunca vanatului inaintea atacului final.

Un pas, inca unul, inca unul si inca unul; pana sa realizezi ce se intampla deja alergi pe un drum la al carui capat nu ai nici cea mai mica idee ce te asteapta.

Esti fascinate;  pesisajul nu seamana cu nimic din ceea ce ai vazut pana acum, iar calatoria e departe de a se termina, drum e abia la inceput.

Tocmai atunci cand aruncandu-ti privirea peste umar, realizezi ca esti departe de orice loc pe care sa il cunosti, realizezi ca ai uitat sa iei cu tine cufarul “Trecut”.

Adu-ti aminte, drumul pe care l-ai ales are un sigur sens de mers, nu te mai poti intoarce, asa cum ai cititi deja in instructiunile de folosire, NICIODATA!

Raman in urma toate cele bune, dar tine minte, tot in urma au ramas si toate cele rele iar daca privesti atent, drumul pe care mergi e chiar bun si nu esti sigurul calator speriat; de fapt, nu, nu esti sigur deloc; drumul pe care alergai, s-a transformat intr-un tren de mare viteza, si se pare ca ai bilet la clasa I. Vezi?  In dreapta ta, e inca, un loc liber. Alearga in continuare, lasa in urma fiecare statie indiferent cat de tentant ar fii sa cobori; trebuie sa ajungi la capat. O sa vezi, pana la destinatie drumul e lung iar locului inca liber de langa tine, i-a fost rezervat un pasager ce te va face sa iti doresti o calatorie la clasa I, pentru totodeauna, indiferent de vremea de afara.

De unde stiu toate astea? E simplu, am aruncat un ochi peste scenariul de pe masa regizorului. Din pacate nu am reusit sa vad numele pasagerului ce are bilet rezervat in compartimentul tau. Asa ca va trebuii sa te astepti la o surpriza din partea echipei de productie. Imi pun reputatia la bataie si iti garantez ca surpriza o sa fie placuta. Pana atunci iti reamintesc: e momentul sa pleci! Asa ca, iti urez drum bun!