O tornadă

 

Adunați în cerc, în cer,

Îngeri, draci și-un „rândunel”

Urlă, plâng. Râd și țipă,

Azi e mult prea diferită.

 

Azi e o zi cu tornadă,

Și-n parc sunt ca să o vadă,

Zgribuliți, speriați, pe-o bancă,

Un moșneag și a lui babă.

 

Tunete și fulgere – cerul e bolnav -,

Îngerii și dracii printre ele joacă șah !

Iar jos pe Pământ, pe aceeași bancă,

Tremură un moș și-o babă.

 

Ploaia rece îi lovește pe obraz,

Moșul se ridică – face primul pas.

Ea rămâne încruntată,

Pe aceeași bancă.

 

– Știi era mult prea devreme,

Să fie vorba de vreme…

Aș rămâne-aici cu tine,

Dar plouă: nu-mi face bine!

 

–  Alege o tornadă nu alege vânt,

N-o să regreți niciodată,

O poveste în tornadă,

Doar crede-mă pe cuvânt !