Tag Archive | scriitor

Dialog din viitor [ea]

Da! spuse ea cu lacrimile ….

Povestea asta începe ca oricare alta. Un el și normal, o ea. Doi tineri, nebuni după viață. Se văd, se plac, ce rămâne de făcut ? Ei bine aici începe partea interesantă:

–          Nu te mai suport !!! Pleacă, pleacă din viața mea ! Nu te mai vreau, nu te-am vrut niciodată! spunea ea cu mâinile tremurânde, cu lacrimi în ochi care implorau contrariul cuvintelor abia rostite.

–          Da!? Ești sigură ?! Dacă plec nu mă mai întorc niciodată și cel mai important, nu mă mai uit în urmă. Deci, te mai întreb o singură dată: ești sigură ?

–          Da! spuse ea cu lacrimile curgându-i pe obrajii roșii.

–          Adio!

–          Nu pleca… apucă ea să șoptească, dar el nu se mai uita la ea

__________________________________________________

–          Mami, mami, tu l-ai iubit pe tati din prima clipă ?

–          Mami, sincer, nu.  Nu l-am suportat pe taică-tău. Nu-l lăsam nici să stea lângă mine.

–          Păi și cum ai ajuns să te măriți cu el ?

–          Uite, pentru întrebarea asta meriți o mare ciocolată. Draga mea,uneori e nevoie să pierzi totul pentru a-ți da seama ce e cu adevărat important pentru tine. Așa a fost și la mine. Aveam prea mulți fluturi în cap când l-am cunoscut pe taică-tău. El mi-a arătat semnificația acestui cuvânt.

–          Ce frumos, mămica mea. Vreau și eu să întâlnesc pe cineva care să mă iubească cum te iubește tati pe tine.

–          Dacă deschizi ochii bine și nu alergi după cai verzi pe pereți, îl poți găsi. Trebuie doar să ai răbdare și să îți oferi  înainte de toate, o șansă să fii fericită. Pentru că este minunat. Este cel mai frumos sentiment din lume.

–          Te iubesc, mami!

–          Și eu, draga mea, și eu.

 

 

Drepturile de autor merg către ea.

©  http://andreeacranga.wordpress.com/

 

Anunțuri

Dialog din viitor [el]

Dialog din viitor foto [el]

‘Și acum, ce facem ?’

 

–          Și ce ai făcut ?

–          Am așteptat…

–          Și dacă nu venea ?

–          Nu știu… trebuia să vină… știam că trebuie să vină, era momentul să facă primul pas.

–          Și, spune-mi, spune-mi ! ce  s-a întâmplat ?

–          Păi a făcut primul pas, aș fi vrut să-i facă pe toți dar…

–          Dar l-ai făcut tu pe următoru’ ?

–          Da, l-am făcut… era întuneric, știi nici ție nu-ți place întunericu’ și stăteam în mijlocul străzii și…

–          Păi, mi-e frică de întuneric… de asta o strig de fiecare dată..

–          E, și eu am strigat-o;  am fugit după ea… am făcut un pas eu …

–          Și unul ea, nu ?

–          Da, tot așa până când am ajuns din nou unul lângă altul…

–          Și ?

–          Am luat-o în brațe, ne-am sărutat iar apoi …

–          Ați trăit fericiți până acum ?

–          Nu…  (și râde).

–          Cum nu ? Nu sunteți fericiți ?! (cu o voce tristă)

–          Ba da, suntem, dar lucrurile nu au continuat așa ușor …

–          Atunci ?

–          Ce te-a întrebat pe tine ieri, când i-ai stricat florile cu mingea ?

Își coboară privirea în podea și răspunde:

–          Au… îmi pare rău … s-a supărat un pic. M-a întrebat: ‘Și acum, ce facem ? ‘

–          Și tu ce i-ai răspuns ? și râde.

–          I-am spus că nu știu…

–          E, fruntea sus, ai aproape 7 ani, ești bărbat, ce naiba ?! Hai să-ți zic un secret.

–          Ce e ?

–          Promiți să nu mai spui la nimeni ?

–          Da, promit, promit. Ce e ? (zâmbește)

–          La fel m-a întrebat și pe mine după ce ne-am sărutat: ‘Și acum, ce facem ?’ ochii îi sclipeau de fericire.

–          Și, spune-mi, tati, ce i-ai răspuns ? Tu nu te-ai uitat în jos, nu ?

–          Hai că mă faci să râd. Nu, nu m-am uitat în jos. M-am uitat în ochii ei și i-am spus exact ca tine: nu știu.

–          Și, s-a supărat și pe tine ?

–          Nu știu, nu cred, sper că nu, dar cel mai te duci și o întrebi pe ea, da’ să nu-i spui că știi de la mine.

–          Nu spun, promit. Auzi ?

–          Da, ce e ?

–          Mi-a zis să nu-ți spun că știu dar mi-a povestit mami…

–          Da ?

–          Ce era cu mașina care v-a ocolit,mai era acolo când i-ai spus tu lu’ mami că nu știi ?

–          Da, era tot acolo, noi eram neclintiți, pe mijlocul drumului, un taxi ne-a ocolit, după care a stins farurile și a rămas undeva la distanță să vadă ce se întâmplă…

–          Așa a zis și ea… parcă e la tv… parcă e un film…

–          Da, un film de Oscar…

–          Cred că mă strigă, mă duc să o ajut… o rogi tu să nu mai fie supărată pe mine ?

–          Da, o să-o conving eu. Te duci acum la ea ?

–          Da, imediat fug.

–          Poți să-i spui că o iubesc ?

–          Da, îi spun eu și pentru tine.

Iese spre grădina din spate și urlă cât îl țin plămânii: Mami, tati mi-a spus că nu știe dacă te-ai supărat pe el da’ te iubește !

[1] …

Accident - Adrian

– Sa-mi bag … picioarele în maşina ta! …

Schimbase oraşul pentru a 3-a oară, in ultimele 5 luni. Lucrul acesta îl plimba ca de fiecare dată de la extaz la agonie şi înapoi. Mult fum, multă agitaţie, feţe noi şi complet necunoscute; gălăgie şi ca de fiecare dată, mâncare la caserole. În apartamentul închiriat pe o perioadă nedeterminată, fix în mijlocul sufrageriei nemobilate zac cele 2 cutii din carton pline cu manuscrise refuzate de toate editurile, pe motiv că….

– Fenomenal, nu-mi e de ajuns că m-au repins pentru a 13-a oară… mă mai stropeşte şi ăsta…

– Ştii ? Totuşi, am trecut pe roşu’, bine că nu a dat peste noi, oricum e…

–  A 13-a oară? Poţi să crezi asta? “Cartea dumneavoastră nu prezintă interes, ne trebuie ceva care să se vândă…”

– Adrian, mă asculţi ? Te rog, hai să mergem mai repede, plouă…

– Pe-a mă-sii,  i-auzi la el, profit?! Dacă nu era atâta lume acolo îî dădeam eu profit… şi imaginaţie de-i săreau filele din copertă, pamflet de om ce e!

– Adrian! Ascultă-mă, trebuie să te calmezi. Hai să te duc acasă, plouă, te-ai udat tot…

– Cum să nu, acum mergem! m-am udat ? O zici de parcă m-aş fi scăpat pe mine! E apă, nimic altceva!

– Bine dar, pe urmă iar o să…

– Nici un „o să” ! Gata, opreşte-te Maria, m-am săturat de toate, mergem acasă şi o să plecăm şi de aici pare-se că n-am avut noroc…

– Adrian maşina! Adrian!

Un scârţâit de roţi, urme de frâne şi lumea adunată ca la circ. Adrian zace într-o baltă de sânge, înconjurat de resturi de parbriz, marca bmw, şi o mulţime de curioşi.

– Adrian, revino-ţi! Adrian! Sunaţi la o salvare! Să sune cineva, vă rog!

– Unde suntem, unde să chem ?

– Nu ştiu unde, în centru, peste stradă de… de Studio P…. aradis!

– Dar…

-Cheam-o odată! Ce aştepţi!? Să murim toţi ?!

– Bună seara… vă rog să trimiteţi o ambulanţă în centru, în faţă la Studio Paradis, a avut loc un accident …. un bărbat la 30 de ani… da, sângerează…. nu, nu este conştient…. pare destul de grav… ok în 5 minute…

Un călător fără bilet

Un călător în timp,

Pe un loc fără bilet,

Să vă ofer în schimb,

Nici zâmbete nu pot!

 

Sunt călătorul clandestin,

Nu ştii unde mă duc; de unde vin,

Acum că n-am bilet,

Rămân în câmp s-aştept.

 

Trenul timpului ce vine,

Va trece doar, pe lângă mine,

O sa vă fac vouă cu mâna,

Cum v-am facut întotdeauna.

 

Un câmp însângerat de maci,

Sub bocete de ciocârlie,

Un sigur lucru te mai rog să faci,

Să îmi păstrezi şi mie

În gara unde-ajungi,

Un loc fără să plângi!

 

Sunt în afara timpului,

Am pierdut doar un tren,

Iar tu ai amintirea zâmbetului:

Un avantaj etern!

Poezie fără titlu

Să te gândesti la mine

Când nu o să mai fiu

Şi să mă plângi

Când ceasul va să fie prea târziu.

La miez de noapte

Când îti e dor de mine

Îngroapă-mi amintirea

În sângele din vie.

Si varsă un pahar

în timp ce râzi,

Sti c-am fost fericit

Dar nu mai îs…

Lacrimi din sânge de Hristos

Să fie tot ce-ai pentru mine,

Doar lacrimi roşii fie jos,

Peste-amintirea ta cu mine.

Inspiraţie de seară

Mă urc în tren,

Mă uit în spate să văd ce mai rămâne

C-au fost şi zile rele şi-au fost şi zile bune

Se-aude sunet de plecare

Şi toată lumea e-n vagoane

Locomotiva fuge-acum urlând,

O să ma-ntorc la tine, doar în gand!