Tag Archive | ura

Ploua afara

Ploua afara - danielnicablog

Şi-aşa de trist ploua afară,

Cu fulgere şi tunete!

Şi-atât de frig în plină vară…

Cu tunete şi fulgere.

 

Muşcau cu ură din asfalt,

3 stropi picaţi din cer…

Iar eu; speriat de-al norilor asalt

Stăteam în colţ, stingher.

 

Şi-aşa cu ură sufla vântu’

De frica lui să fugi…

Ş-aşa de gol era pământu’,

De mila lui să plângi.

 

Înghiţea… ploaia rece, noaptea crudă,

Şi capete de regi şi suflete de slugă…

Şi-aşa de trist ploua afară,

Cum n-am mai fost în altă vară!

Anunțuri

Eros versus Ares

AresInima-ţi prea fierbinte

Transformă fulgii de zăpadă,

În lacrimi care stau să cadă.

.

Sufletu-ţi fără minte,

Transformă-n râuri de trăire,

Zapda aşternută lângă tine.

.

Cu ochii înecaţi; în ger,

Cu inima-ţi arzândă,

Cu sufletul stingher,

.

Cu forţa unui Ares poţi să urăşti,

Dar poţi precum un Eros s-o iubeşti!

.

Precum şi zeii – idoli de demult,

Şi iarna va să plece,

Aşa şi sentimentele-ţi vor fi trecut,

Precum iarna-i de rece!

Război

Razboi - imgCând treci printr-un război,

Îţi pare puţin probabil,

Să te-ntorci printre noi,

Să fii din nou agreabil.

 

Luptele de gherilă,

Atacurile fără milă

Ţi-au lăsat pe spate urme,

Printre sânge, printre glume,

O durere mult prea mare,

Pentr-un om atât de moale!

 

Şi tot timpul care trece,

Pe tine te lasă rece,

Trăieşti fizic printre noi,

Cu un suflet în război.

 

E o lume mult prea grea,

Aşezată-n mintea ta,

O luptă plină de ură,

Ce t-nchide, ce te fură!

 

Din tot ce ai fost odată,

Va rămâne pe pamant,

Doar o urmă, ştersă; fadă,

O prapastie fără fund!

 

 

 

Neobservat

Neobservat img

Spre umbra negrului palat,

Vei trece iară într-o doară,

Ca într-un vechi pastel,

Culorile or să te doară!

 

Prin poarta de mult ferecată,

Nimeni nu are sa te vadă,

Vei trece iar neobservat,

Exact aşa cum ai plecat.

 

La umbra vechiului palat,

Să laşi şi ură şi iubire,

Să pleci din nou neobservat,

Ia doar speranţa după tine!

Metamorfoza

Si tot ceea ce erau candva poze puse la loc de cinste pe biroul din inima lui, erau acum doar resturi de hartie mototolita si arsa. Un fum haotic isi faca loc in incapere si ii acapareaza toate simturile. Un miros de plastic ars combinat cu gustul amar al unei alte ratari sentimentale, alaturi de inconfundabila aroma a batranului Jack.

Foc si fum. Fum din cosul de gunoi, unde zac ultimele resturi ale amintirilor candva frumoase; fum din tigarea lasata aprinsa pe birou plin de praf. Fum din suflet si din plamani. Fum si praf!

O camera de un negru infiorator si o atmosfera mai mult decat apasatoare; soarele nu mai intrase in camera lui de zile intregi. Era exact ce avea nevoie pentru metamorfoza sufletului ranit. Dintr-o inima de aur, ramansase doar un suflet de gheta si un spirit de leu gata sa sfasie tot ce urmeaza sa-i apara in cale!

Acum ca, dupa mai bine de 10 zile, transformarea era completa venise timpul sa infrunte soarele cu zambetul unui om care nu mai are nimic de pierdut. Deschide geamul si striga catre astrul, inca imposibil de recunoscut printre norii de fum:  “De astazi inainte, cand vrei sa rasari o sa imi ceri voie! De aici inainte negocierile o sa le duci direct si numai cu mine! Tine minte, ai in fata un invingator!”

Plin de ura si invaluit de aburii aloolului isi arunca o ultima privire spre ceea ce urma sa fie doar al lui: Soarele!

O ultima privire (proza)

Imagine 1

O ultima privire…

O ultima privire, aruncata pe furis. Esti sigur ca a venit momentul sa pleci; sa pleci pentru totdeauna! Nu exista formula de salut pentru situatia in care te aflii. Trebuie sa pleci si o sa pleci; nu ai voie sa privesti inapoi si nici sa gandesti la nimic din ce a fost. Stii mult mai bine decat vrei sa para, ca nu o sa te mai intorci niciodata.

Amintiri, sentimente, idei, vise, idealuri, sperante, gandiri, un trecut agitat si o carte. Toate astea le-ai aruncat deja in cufarul etichetat: trecut! A mai ramas sa inchizi lacatul si sa arunci cheia. Poti, sti ca ai voie, e permis, e legal, mai mult de atat, e chiar moral sa iei cufarul cu tine, sa il cari pana la momentul in care simti ca devine prea greu.

O sa ajungi si la momentul in care, cufarul prezent o sa fie indeajuns de greu incat sa nu le poti cara pe amandoua. Abia atunci va trebuii sa alegi intre o cutie pe care nu mai poti sa o deschizi si o cutie in care inca poti adauga orice vrei tu;

Cu toate astea, pana acolo mai ai de asteptat, sau mai bine zis de alergat.

Esti in pragul usii, sau poate deja ai facut primul pas pentru a iesi afara, esti hotarat, ti se citeste pe chip, iti radiaza sufletul de frica si emotie, iar ochii…? Ochii sunt atintiti asupra drumului ce ti se asterne in fata, precum privirea ucigatoare pe care vulturul i-o arunca vanatului inaintea atacului final.

Un pas, inca unul, inca unul si inca unul; pana sa realizezi ce se intampla deja alergi pe un drum la al carui capat nu ai nici cea mai mica idee ce te asteapta.

Esti fascinate;  pesisajul nu seamana cu nimic din ceea ce ai vazut pana acum, iar calatoria e departe de a se termina, drum e abia la inceput.

Tocmai atunci cand aruncandu-ti privirea peste umar, realizezi ca esti departe de orice loc pe care sa il cunosti, realizezi ca ai uitat sa iei cu tine cufarul “Trecut”.

Adu-ti aminte, drumul pe care l-ai ales are un sigur sens de mers, nu te mai poti intoarce, asa cum ai cititi deja in instructiunile de folosire, NICIODATA!

Raman in urma toate cele bune, dar tine minte, tot in urma au ramas si toate cele rele iar daca privesti atent, drumul pe care mergi e chiar bun si nu esti sigurul calator speriat; de fapt, nu, nu esti sigur deloc; drumul pe care alergai, s-a transformat intr-un tren de mare viteza, si se pare ca ai bilet la clasa I. Vezi?  In dreapta ta, e inca, un loc liber. Alearga in continuare, lasa in urma fiecare statie indiferent cat de tentant ar fii sa cobori; trebuie sa ajungi la capat. O sa vezi, pana la destinatie drumul e lung iar locului inca liber de langa tine, i-a fost rezervat un pasager ce te va face sa iti doresti o calatorie la clasa I, pentru totodeauna, indiferent de vremea de afara.

De unde stiu toate astea? E simplu, am aruncat un ochi peste scenariul de pe masa regizorului. Din pacate nu am reusit sa vad numele pasagerului ce are bilet rezervat in compartimentul tau. Asa ca va trebuii sa te astepti la o surpriza din partea echipei de productie. Imi pun reputatia la bataie si iti garantez ca surpriza o sa fie placuta. Pana atunci iti reamintesc: e momentul sa pleci! Asa ca, iti urez drum bun!