Tag Archive | viitor

Trecut era când eu gândeam la viitor

Trecut era când eu gândeam la viitor

 

Trecut era de miez de noapte,
Gândeam -precis!- că ești departe !
Prezent eram, cu gându’ prea-nainte.
Prezentul s-a făcut trecut, pe nesimțite !

Citește mai mult…

Anunțuri

Dialog din viitor [ea]

Da! spuse ea cu lacrimile ….

Povestea asta începe ca oricare alta. Un el și normal, o ea. Doi tineri, nebuni după viață. Se văd, se plac, ce rămâne de făcut ? Ei bine aici începe partea interesantă:

–          Nu te mai suport !!! Pleacă, pleacă din viața mea ! Nu te mai vreau, nu te-am vrut niciodată! spunea ea cu mâinile tremurânde, cu lacrimi în ochi care implorau contrariul cuvintelor abia rostite.

–          Da!? Ești sigură ?! Dacă plec nu mă mai întorc niciodată și cel mai important, nu mă mai uit în urmă. Deci, te mai întreb o singură dată: ești sigură ?

–          Da! spuse ea cu lacrimile curgându-i pe obrajii roșii.

–          Adio!

–          Nu pleca… apucă ea să șoptească, dar el nu se mai uita la ea

__________________________________________________

–          Mami, mami, tu l-ai iubit pe tati din prima clipă ?

–          Mami, sincer, nu.  Nu l-am suportat pe taică-tău. Nu-l lăsam nici să stea lângă mine.

–          Păi și cum ai ajuns să te măriți cu el ?

–          Uite, pentru întrebarea asta meriți o mare ciocolată. Draga mea,uneori e nevoie să pierzi totul pentru a-ți da seama ce e cu adevărat important pentru tine. Așa a fost și la mine. Aveam prea mulți fluturi în cap când l-am cunoscut pe taică-tău. El mi-a arătat semnificația acestui cuvânt.

–          Ce frumos, mămica mea. Vreau și eu să întâlnesc pe cineva care să mă iubească cum te iubește tati pe tine.

–          Dacă deschizi ochii bine și nu alergi după cai verzi pe pereți, îl poți găsi. Trebuie doar să ai răbdare și să îți oferi  înainte de toate, o șansă să fii fericită. Pentru că este minunat. Este cel mai frumos sentiment din lume.

–          Te iubesc, mami!

–          Și eu, draga mea, și eu.

 

 

Drepturile de autor merg către ea.

©  http://andreeacranga.wordpress.com/

 

Dialog din viitor [el]

Dialog din viitor foto [el]

‘Și acum, ce facem ?’

 

–          Și ce ai făcut ?

–          Am așteptat…

–          Și dacă nu venea ?

–          Nu știu… trebuia să vină… știam că trebuie să vină, era momentul să facă primul pas.

–          Și, spune-mi, spune-mi ! ce  s-a întâmplat ?

–          Păi a făcut primul pas, aș fi vrut să-i facă pe toți dar…

–          Dar l-ai făcut tu pe următoru’ ?

–          Da, l-am făcut… era întuneric, știi nici ție nu-ți place întunericu’ și stăteam în mijlocul străzii și…

–          Păi, mi-e frică de întuneric… de asta o strig de fiecare dată..

–          E, și eu am strigat-o;  am fugit după ea… am făcut un pas eu …

–          Și unul ea, nu ?

–          Da, tot așa până când am ajuns din nou unul lângă altul…

–          Și ?

–          Am luat-o în brațe, ne-am sărutat iar apoi …

–          Ați trăit fericiți până acum ?

–          Nu…  (și râde).

–          Cum nu ? Nu sunteți fericiți ?! (cu o voce tristă)

–          Ba da, suntem, dar lucrurile nu au continuat așa ușor …

–          Atunci ?

–          Ce te-a întrebat pe tine ieri, când i-ai stricat florile cu mingea ?

Își coboară privirea în podea și răspunde:

–          Au… îmi pare rău … s-a supărat un pic. M-a întrebat: ‘Și acum, ce facem ? ‘

–          Și tu ce i-ai răspuns ? și râde.

–          I-am spus că nu știu…

–          E, fruntea sus, ai aproape 7 ani, ești bărbat, ce naiba ?! Hai să-ți zic un secret.

–          Ce e ?

–          Promiți să nu mai spui la nimeni ?

–          Da, promit, promit. Ce e ? (zâmbește)

–          La fel m-a întrebat și pe mine după ce ne-am sărutat: ‘Și acum, ce facem ?’ ochii îi sclipeau de fericire.

–          Și, spune-mi, tati, ce i-ai răspuns ? Tu nu te-ai uitat în jos, nu ?

–          Hai că mă faci să râd. Nu, nu m-am uitat în jos. M-am uitat în ochii ei și i-am spus exact ca tine: nu știu.

–          Și, s-a supărat și pe tine ?

–          Nu știu, nu cred, sper că nu, dar cel mai te duci și o întrebi pe ea, da’ să nu-i spui că știi de la mine.

–          Nu spun, promit. Auzi ?

–          Da, ce e ?

–          Mi-a zis să nu-ți spun că știu dar mi-a povestit mami…

–          Da ?

–          Ce era cu mașina care v-a ocolit,mai era acolo când i-ai spus tu lu’ mami că nu știi ?

–          Da, era tot acolo, noi eram neclintiți, pe mijlocul drumului, un taxi ne-a ocolit, după care a stins farurile și a rămas undeva la distanță să vadă ce se întâmplă…

–          Așa a zis și ea… parcă e la tv… parcă e un film…

–          Da, un film de Oscar…

–          Cred că mă strigă, mă duc să o ajut… o rogi tu să nu mai fie supărată pe mine ?

–          Da, o să-o conving eu. Te duci acum la ea ?

–          Da, imediat fug.

–          Poți să-i spui că o iubesc ?

–          Da, îi spun eu și pentru tine.

Iese spre grădina din spate și urlă cât îl țin plămânii: Mami, tati mi-a spus că nu știe dacă te-ai supărat pe el da’ te iubește !

Dialog

– Ştii că poţi să-mi spui orice,

Eşti mai bine, cum iţi e?

Mai priveşti, cum o făceai cândva,

În viitor, la viaţa ta?

 

– Dragă prieten bun găsit,

Mă bucur să te revăd,

Sunt bine, am reuşit,

Visul cu ochii îmi văd.

 

 

– Ai mutat munţii din loc,

Deţii sacul cu noroc,

Dar ce o sa faci cu ea,

Înc-o vrei în viaţa ta?

 

– Despre norocul din sac,

Am muncit şi înca trag,

Sper să fie toate bune,

C-am promis la multă lume.

Cât vorbind despre iubire,

Vom vedea ce va să vie.

 

– Bucuros sunt pentru tine,

Chiar mă bucur că eşti bine.

Sper să te revăd curând,

Şi să fii în primul rand!

 

O ultima privire (proza)

Imagine 1

O ultima privire…

O ultima privire, aruncata pe furis. Esti sigur ca a venit momentul sa pleci; sa pleci pentru totdeauna! Nu exista formula de salut pentru situatia in care te aflii. Trebuie sa pleci si o sa pleci; nu ai voie sa privesti inapoi si nici sa gandesti la nimic din ce a fost. Stii mult mai bine decat vrei sa para, ca nu o sa te mai intorci niciodata.

Amintiri, sentimente, idei, vise, idealuri, sperante, gandiri, un trecut agitat si o carte. Toate astea le-ai aruncat deja in cufarul etichetat: trecut! A mai ramas sa inchizi lacatul si sa arunci cheia. Poti, sti ca ai voie, e permis, e legal, mai mult de atat, e chiar moral sa iei cufarul cu tine, sa il cari pana la momentul in care simti ca devine prea greu.

O sa ajungi si la momentul in care, cufarul prezent o sa fie indeajuns de greu incat sa nu le poti cara pe amandoua. Abia atunci va trebuii sa alegi intre o cutie pe care nu mai poti sa o deschizi si o cutie in care inca poti adauga orice vrei tu;

Cu toate astea, pana acolo mai ai de asteptat, sau mai bine zis de alergat.

Esti in pragul usii, sau poate deja ai facut primul pas pentru a iesi afara, esti hotarat, ti se citeste pe chip, iti radiaza sufletul de frica si emotie, iar ochii…? Ochii sunt atintiti asupra drumului ce ti se asterne in fata, precum privirea ucigatoare pe care vulturul i-o arunca vanatului inaintea atacului final.

Un pas, inca unul, inca unul si inca unul; pana sa realizezi ce se intampla deja alergi pe un drum la al carui capat nu ai nici cea mai mica idee ce te asteapta.

Esti fascinate;  pesisajul nu seamana cu nimic din ceea ce ai vazut pana acum, iar calatoria e departe de a se termina, drum e abia la inceput.

Tocmai atunci cand aruncandu-ti privirea peste umar, realizezi ca esti departe de orice loc pe care sa il cunosti, realizezi ca ai uitat sa iei cu tine cufarul “Trecut”.

Adu-ti aminte, drumul pe care l-ai ales are un sigur sens de mers, nu te mai poti intoarce, asa cum ai cititi deja in instructiunile de folosire, NICIODATA!

Raman in urma toate cele bune, dar tine minte, tot in urma au ramas si toate cele rele iar daca privesti atent, drumul pe care mergi e chiar bun si nu esti sigurul calator speriat; de fapt, nu, nu esti sigur deloc; drumul pe care alergai, s-a transformat intr-un tren de mare viteza, si se pare ca ai bilet la clasa I. Vezi?  In dreapta ta, e inca, un loc liber. Alearga in continuare, lasa in urma fiecare statie indiferent cat de tentant ar fii sa cobori; trebuie sa ajungi la capat. O sa vezi, pana la destinatie drumul e lung iar locului inca liber de langa tine, i-a fost rezervat un pasager ce te va face sa iti doresti o calatorie la clasa I, pentru totodeauna, indiferent de vremea de afara.

De unde stiu toate astea? E simplu, am aruncat un ochi peste scenariul de pe masa regizorului. Din pacate nu am reusit sa vad numele pasagerului ce are bilet rezervat in compartimentul tau. Asa ca va trebuii sa te astepti la o surpriza din partea echipei de productie. Imi pun reputatia la bataie si iti garantez ca surpriza o sa fie placuta. Pana atunci iti reamintesc: e momentul sa pleci! Asa ca, iti urez drum bun!