Canionul 7 Scări – Timișul de Sus

Despre un week-end mult așteptat sau de ce să mergeți în drumeție la Canionul 7 Scări.
Plecând din București, către Brașov, ideea cea mai bună este să nu faci asta vineri seară. Traficul pe Valea Prahovei este … fără cuvinte vineri seară. Ask waze, vă explică mai bine.

În concluzie, am plecat sâmbătă dimineața. Cu mici excepții, s-a circulat bine. Am făcut aproximativ 2 și jumătate.

Cazare ?
Ne-am cazat la Pensiunea Topaz, din Timișul de Jos. Am folosit ca și până acum, booking.com. Cei de la booking vă oferă 15$ dacă faceți o rezervare accesând link-ul. 🙂

Au nota de 8.7 pe booking. Noi le-am dat un 9.8. Punctele scăzute se datorează faptului că drumul de acces nu este cel mai bun, fiind neasfaltat. Toate restul au fost de nota 10, din punctul meu de vedere.

Personalul este foarte amabil, doamna de la recepție ne-a fost de ajutor (și în pregătirea unor surprize).
Micul-dejun este pregătit pe loc și se servește direct la masă nefiind varinat de bufet suedez. Pensiunea, care arată mai degrabă ca un hotel micuț, este construită într-un loc retras. Camerele au vedere către munte, către pădure, către liniște. Există 2 parcări, ambele supravegheate video.

Costul unei nopți de cazare cu mic dejun inclus este de 50 euro cu TVA inclus.

Ne-am făcut check-in-ul undeva la ora 10 dimineța (oficial începe la orele 14 – am zis eu că personalul este foarte amabil). Am lasat bagajele și am plecat la pas către Canionul 7 Scări.

Traseul până la Canionul 7 scări are aproximativ 4 km. Se merge prin pădure iar dăcă vă faceți griji (așa cum îmi făceam eu) că o să fiți singuri pe munte renunțați la această idee. Traseul este foarte circulat, cel puțin în week-end. Un lucru pe care noi nu l-am luat în calcul a fost sfatul internauților: „încălțăminte antiderapantă”. E bine, traseul, per ansamblu, nu necesită asta dar partea în care traversați canionul aș îndrăzni să zic un mare da. O să traversați un canion. Deci: apă. Deci: alunecă. O să urcați câteva scări de +7m înălțime, pe lângă cascade. Umiditate mare. Deci: alunecă.

În speranță că v-am convins că situația este alunecoasă, luați-vă bocanci și mergeți liniștiți. Există o taxă de vizitare a canionului de 10 RON.

O să las câteva poze, e mai simplu:

 

La întoarcere nu uitați de tiroliană. Costă doar 50 RON și face toți banii. Este cea mai lungă tiroliană din România (puțin peste 2 km) având 23 de trasee cel mai lung dintre ele fiind de 273m lungime. Partea frumoasă este că cei care administrează zona pregătesc un număr de, aș zice încă pe atâtea trasee. Până când vor fi și restul traseelor finalizate, luați-vă o oră de senzații extreme. Cam atât durează traseul de 2 km.

Pentru că o poză face cât 1000 de cuvinte, las câteva aici.

În cazul în care pozele nu v-au convins, menționez că nu sunt cel mai bun fotograf dar îmi asum și poate mai încercăm o tură de poze vara asta, tot aici.

Cum dragostea trece prin stomac abordez cu drag acest subiect. Pensiunea Topaz nu oferă și opțiunea de a servi masa așa că trebuie să vă orientați la cele 2 restaurante din zonă. Pe cele 2 o să vi le recomande atât localnicii cât și google așa că nu vorbesc despre ele aici. Aș zice că sunt prea overrated așa că noi am dat skip și am ales recomandare făcută de una dintre localnice:

„E mai mic și lumea nu merge acolo, pentru că nu cunoaște dar fac niște clătite” ne-a povestit doamna care vinde la barul din Timișul de Jos. Eu sunt fan ciocolată și cam tot ceea ce înseamnă mâncare bună așa că mi-a fost ușor să înțeleg că doamna vorbea cu poftă, din inimă.

Localul către care ne-a trimis se numește „La butuci” și îi găsiți la cam 2 km de Topaz, pe DN1. Dacă mergeți să mâncați pe seară, așa cum am făcut noi, recomand să folosiți mașina. Drumul de la pensiune la restaurant nu este iluminat și trebuie să mergeți o porțiune pe partea carosabilă a DN1. Se circulă cu vitează și nu are rost să riscați inutil.
Dacă îl căutați pe google o să vedeți că „La butuci” este, în primul râbd motel, ceea ce am aflat și eu acum.
De ce recomand cu toată pofta, dacă pot spune așa ?
E simplu. Restaurantul este unul micuț, cred că am numărat 5 mese de 4 persoane. Se vede că proprietarii afacerii se ocupă în mod direct. Mâncarea este foarte bună și dacă nu căutați icre negre eu zic că aveți din ce alege. Ciorba de burtă a fost extraordinară și au ceva, din piept de pui; un fel de gordon bleu după care te lingi pe degete. Fac și clătite care sunt ca la mama acasă iar prețurile sunt mai mult decât accesibile. Servirea este, la fel ca atitudinea agajaților, de nota 10+. Din partea mea primesc, imediat după ce termin de scris, un review de 5*. Îi găsiți aici.

 

Noi am mâncat și ne-am întors la pensiune.

Pentru că e păcat să nu menționăm și drumul înapoi, vă zic pe scurt că puteți face un drum cu gondola, la Sinaia și dacă nu aveți rău de înălțime, merită. Rectific: merită oricum. Un bilet dus-întors până la cota 2000 costă 55 RON. Ultima coborâre este la orele 17:15, conform programului lor.

 

De menționat este și „trenulețul” express care vă plimbă pe străzile orașului. Trenulețul are mai multe stații pe traseu. Păstrați bonul fiscal și puteți să urcați în el după ce ați rămas să vizitați obiectivele care v-au făcut cu ochiul.

btf

De mâncat pot doar să vă recomand să NU mâncați la restaurantul Bucegi. Pe scurt ca să nu ne pierdem timpul, mâncare este proastă și scumpă iar servirea lasă de dorit.

Voi ce traseu de week-end recomandați ?