” Loveste-ma ! ” Episodul ❺

[din episodul anterior : 
– Vă rog să mergeți către mașină, discutăm la sediul partidului. Intervine Sorin, încercând să dea o notă de normalitate discuției. ]

Adelina se apropie și își strânge soțul în brațe:

– Unde să vină acum ? E târziu. E întuneric… e noapte… nu a făcut nimic !

” Loveste-ma ! ” Episodul ❹

[din episodul anterior : 
    – Ți-am spus… e trecut de 10 seara… dacă au venit după tine ? Victor ce ai făcut ?
– Nu am făcut nimic. Mergi și vezi cine e. ]

Adelina, ajunge în dreptul ușii de la intrare. Bătăile se opresc în momentul în care se aude zgomotul zăvorului ce anunță că ușa urmează să fie deschisă. Adelina se albește la față. De partea cealaltă a ușii stau doi bărbați îmbrăcați în paltoane negre. Cei doi dau din cap, în loc de bună seara și intră în casă fără a aștepta invitația.

” Loveste-ma ! ” Episodul ❸

[din episodul anterior : 
    În cameră se mai poate observa o măsuță pe care stau aruncate câteva foi și creioane colorate… ]

Biblioteca de mici dimensiuni de pe peretele din stânga are câteva titluri de Eminescu, Creangă dar și câțiva autori străini, semn că Victor și Adelina, încearcă să își depășească condiția și să le ofere într-un fel sau altul, prin educație, un viitor mai bun copiilor lor. “Și mie îmi place movul” se gândește Adelina în timp ce aranjează desenele de pe masa copiilor. Adună creioanele colorate de sub masă și mai găsește un alt desen. “Ce frumos… noi patru…”  își spune ea în șoaptă… “… noi patru, desenați cu roșu” în timp ce îl pune la loc, alături ce restul desenelor vocea lui Victor străbate holul micuțului apartament de la etajul doi al blocului de periferie:

” Loveste-ma ! ” Episodul ❷

     [din episodul anterior : 
     – Cine naiba e Aurel ?!
     – Colegul meu… așa îl cheamă cel cu care m-am… stat de vorbă… ]

– Cum adică “m-am stat de vorbă” ?
– Am greșit. Tu îți dai seama că putem folosi internet ca să ne organizăm … e exact ce am aveam nevoie ca să știm unii de alții … să îl dăm jos de dictatorul ăsta…

” Loveste-ma ! ” Episodul ❶

– De ce lași televizorul ăla pornit ?
– A rămas așa, cât am fost în cameră la copii.
– Stinge-l, te rog… oricum nu își are rostul !
– Te rog, vorbește mai încet dacă te aud vecinii…
– Normal, normal că mă aud… pereții sunt subțiri. Blocurile astea au fost construite pentru asta. Să ne audă. Să ne toarne iar…
– Asta încerc și eu să îți spun …